Troiţele doctorului Login T. Berende

La Maieru, cu ocazia sărbătoririi Centenarului Emil Boşca-Mălin, am avut prilejul de a împărtăşi cu oaspeţi dragi (şi măiereni deopotrivă), bucuria ridicării troiţei închinate consătenilor mei căzuţi pe diverse fronturi de-a lungul istoriei. Aceasta este cea de-a doua troiţă ridicată de Dr. Login Berende, care, fără îndoială, este rezultatul dragostei pentru trecutul şi prezentul măierean, dublată de dorinţa dăltuirii în lemn a unei structuri expresive, cu “repertorii” decorative şi simbolice apărute cândva. . . şi rămase în memoria limbajului artei populare.
Ridicarea unei troiţe (spune Login Berende) trebuie să fie precedată de realizarea unui concept echilibrat ca formă şi simbol. Troiţa, “crescută” din pământ şi “limitată” de acoperişul din draniţă, reprezintă o reîntruchipare metaforică a universului trăirii umane, de la locuirea pămanteană, la cea a spaţiului sideral. Pe stâlpul şi pe braţele troiţei sunt cioplite simboluri aparent dispersate, de aceea trebuie să le unim prin cuvinte.
La baza troiţei se află stilizată casa ,cuibul, locuirea, acel unic “acasă” de unde orice om pleacă în vârtejul vieţii. Coloana şi şurubul fără sfârşit simbolizează continuitatea, succesiunea generaţiilor, presărată de alcătuirea de noi cuiburi. Fenestrările din această zonă sugerează transcendenţa, comunicarea pe planul spiritual, dincolo de raţional. Continuitatea, - curgerea firească - este fracturată de apariţia războiului. Planul central este ocupat de “roata valahă” , crucea înscrisă în cerc, simbol ancestral, care, aici, are încrustate semnele soarelui, al lunii şi al bradului (pădurii ). Roata ( cercul, coroana ) este reprezentată de cununa de spice, simbol înrădăcinat în cultura locală. Având prezentate simbolurile, putem continua povestea; în războaie, mulţi dintre măiereni au murit (numai în Primul şi Al doilea Război Mondial au pierit 138), neştiind cum le-a fost plecarea din viaţă, dar ştim că: “Soarele şi luna / Mi-au (le-au) ţinut cununa. / Brazi şi păltinaşi / I-am (i-au) avut nuntaşi”.
Indiferent unde au căzut cătanele măierene, pe graniţele Imperiului sau în cele două războaie mondiale, cei de acasă caută să le aducă “hodina” sufletului prin slujba de pomenire, reprezentată prin colacul împletit aşezat spre capătul de sus al trunchiului principal. În centrul ansamblului se află stilizată pasărea, ea fiind cea care participă la ritualul de trecere în context funerar. Aici, ea este “pasarea-suflet”, chipul pe care îl iau sufletele eroilor căzuţi pentru a parcurge drumul dintre pământ şi cer (stele), finalizand parcursul dintre trăirea pământească şi cea edenică. Ansamblul troiţei este protejat de un acoperiş, sprijinit pe patru stâlpi, care au pe laturi încrustat Simbolul numit unda apei, “părăul” de pe părătarele pereţilor caselor noastre, cărarea pierdută sau calea fără întoarcere, simbolizând curgerea unidirecţională şi implacabilă a timpului acordat existenţei umane. Fireşte că această lucrare a doctorului Login T. Berende este menită şi să protejeze de Rău trecătorii în călătoriile lor scurte sau îndelungate.În final, se poate constata că tot ceea ce pare static în arhitectura troiţei devine în plan simbolic freamătul unei mişcări necontenite, putând astfel alcătui un comlex ansamblu metaforic.