Un beclenar la Universitatea Manchester

Absolvent al Colegiului Naţional Petru Rareş Beclean, Tudor Morar este acum student anul I la Universitatea Manchester, Facultatea de Inginerie şi Ştiinţe Fizice, Şcoala de Ştiinţa Calculatoarelor. Fire deschisă, prietenoasă, comunicativ şi săritor la nevoie, Tudor, sau Dudu, cum îi spun apropiaţii, a fost un elev strălucit, adică la fel de bun atât la ştiinţele exacte cât şi la cele umaniste. Una dintre dovezile de netăgăduit în sprijinul acestei afirmaţii este numărul mare de participări şi premii obţinute de Tudor la faza naţională a olimpiadelor şi concursurilor şcolare la diverse obiecte de studiu.

Aflat în vacanţa de iarnă, pe care şi-o petrece acasă, la Beclean, am avut, recent, ocazia să stăm de vorbă în faţa unei ceşti de cafea şi să aflu, mai întâi, motivele pentru care a ales să studieze în Anglia şi nu într-o altă ţară europeană, de exemplu. „Cunosc foarte bine limba engleză, mi-a spus Tudor, limbă pe care am învăţat-o de la mama, profesoară de engleză, iar în al doilea rând, instituţia de învăţământ superior din Manchester este una de prestigiu pentru profilul pe care doream să-l studiez: calculatoarele, pasiune moştenită de la tatăl meu”, ţine să precizeze tânărul meu prieten. Concret, cum ai ajuns la Universitatea Manchester? a fost următoarea mea întrebare. „Accesând site-ul www.ucas.com, îmi spune Tudor, am aflat o listă cu toate cursurile disponibile în facultăţile din Anglia, după care am cercetat site-urile facultăţilor respective”.

Faza următoare a fost procesul de aplicare, adică alcătuiea unui dosar care cuprinde datele personale, un eseu despre activitatea şcolară şi o recomandare din partea unui profesor cu care a studiat în liceu. Testul de certificare a limbii engleze a fost următoarea probă, depăşită cu brio de Tudor, după care a primit oferte de la diferite facultăţi. Opţiunea lui, în final, a fost Universitatea Manchester, unde studiază 40.000 de studenţi, dintre care aproximativ 20 la sută sunt stăini, studenţi din diferite ţări ale lumii, printre care se numără şi România, inclusiv judeţul Bistriţa-Năsăud.

Aflu apoi că la Manchester, ca să facem o mică paranteză, există şi o comunitate românească, foarte activă, care încearcă şi reuşeşte, prin întâlniri periodice şi prin fel de fel de activităţi pe care le organizează, să-şi păstreze şi promoveze specificul naţional, tradiţia românească. Iar una din recentele manifestări de care-mi povesteşte Tudor este cea organizată la 1 Decembrie 2009, la care a participat aproape toată suflarea românească din marele oraş şi la care, printre altele, au fost servite bucate tradiţionale, pregătite de tinerele românce, fiind prezentate, cu această ocazie, şi unele obiceiuri româneşti. „Sunt foarte solidari românii din Manchester, mai spune Tudor, se caută unii pe alţii, se ajută între ei, încât ai toate motivele să te simţi ca acasă”.

Revenind la subiectul discuţiei noastre, mai aflu căla ei anul universitar, care cuprinde două semestre, începe la 20 septembrie, deci cu 10 zile mai repede decât la noi şi se încheie pe data de 10 iunie. Studenţii de la Universitatea Manchester beneficiază de o primă vacanţă, de şapte zile, în luna noiembrie. Următoarea vacanţă, de Crăciun, durează patru săptămâni, iar cea de Paşti, 21 de zile.

În ce măsură cunoştinţele însuşite de tine la liceul din Beclean îţi sunt acum folositoare? îl întreb şi el îmi răspunde că în liceu a acumulat atâtea cunoşinţe încât, la unele obiecte de studiu, acestea acoperă, sau chiar depăşesc, necesarul din facultate. Şi asta, susţine Tudor, datorită şansei sale de-a fi avut, atât în şcoala generală cât şi în liceu, profesori excepţionali, foarte bine pregătiţi şi care au ştiut să-l antreneze pentru performanţă. „Ei sunt un model pentru mine şi le voi fi mereu recunoscător”, a mai spus interlocutorul meu.

Întrebat ce părere are, acum, despre şcoala din România, în comparaţie cu cea de acolo,Tudor spune că şcoala din România se bazează foarte mult pe memorie, pe toceală, pe când cea vestică mizează pe creativitate şi spirit critic, concretizând că la Universitatea Manchester, de pildă, în primii doi ani se studiază diverse materii, dar toate aceste materii sunt relevante pentru domeniul de studiu şi, prin urmare, în nici un caz nu poate fi vorba de materii „de umplutură”, iar ultimii ani sunt destinaţi specializării profesionale. Dar pe toată durata studiilor, ţine să sublinieze, pregătirea teoretică este temeinic susţinută de activităţile practice din cadrul laboratoarelor de specialitate. „Prefer să studiez în Anglia, spune Tudor, fiindcă aici învăţământul este foarte flexibil şi te pregăteşte mult mai bine pentru viaţă”.

Întrebat dacă, după terminarea studiilor universitare, are de gând să se întoarcă în România, mi-a răspuns că încă nu ştie ce va face, e prematur să se pronunţe în acest sens. După licenţă va urma, probabil, un masterat, apoi va vedea el ce şi cum cu întoarcerea acasă. Îmi spune că-i place munca de cercetare, că ar dori să lucreze în cercetare, fiindcă în Anglia cercetarea în matematică, în fizică şi în ştiinţe în general este încurajată şi aici contează dacă eşti capabil sau nu, pe când situaţia din România e parcă mereu aceeaşi: bani pentru cercetare nu prea sunt, iar criteriile de promovare a tinerilor supradotaţi sunt, din păcate, altele decât cel al meritocraţiei, reclamând totodată şi lipsa de profesionalism din multe domenii, promovarea pe pile şi politica compromisului care este tot mai prezentă în societatea românească.

Dar, dincolo de aceste păreri, întrezăresc la Tudor speranţa că şi în România lucrurile se vor schimba în bine şi, astfel, tinerii care studiază în străinătate vor dori să se întoarcă acasă, unde vor fi apreciaţi pentru munca lor, fiindcă va funcţiona şi la noi (când oare?) principiul meritocraţiei. Chiar dacă până atunci va mai trece încă o vreme, merită să speri.