Un măierean într-un amalgam

La Editura TIPO MOLDOVA a apărut recent cartea măiereanului Macavei Al. Macavei , „Un fel de amalgam” din Colecţia Opera Omnia, carte de publicistică şi eseu contemporan, cu referiri la elita satului ce animă pulsul vieţii cu fapte şi portrete ce au intrat în memoria spirituală şi afectivă a colectivităţii.

Paginile de început apar sub semnătura scriitorului Icu Crăciun, un alt măierean cu suflet nobil, ce face din legendă realitate, un romancier plin de farmec şi înţelepciune, ca de fapt, toţi măierenii cu rădăcini adânci în solul fertil al satului, ca dovadă nu se tem de bătaia vântului.

Cartea avocatului măierean are cinci capitole în care simţim iubirea de sat şi săteni, de cărturarii care, aici, la Maieru, şi-au deschis aripile şi au învăţat cum să zboare antrenaţi într-o competiţie de dascălul lor, Sever Ursa, omul ce s-a ridicat la înălţimea înţelepciunii.

Capitolul „Măiereni de seamă”, începând de la pagina 9, tratează aspecte din viaţa şi activitatea unor iluştri măiereni: Alexandru Avram, Emil Boşca-Mălin, Ctitorul, adică Sever Ursa şi istoricul Lazăr Ureche, cărturari cu un plus de bunătate şi o largă diversitate în gândire, cugetând asupra bucuriei de a trăi cinstit.

Începând de la pagina 49, păşim pe drumul parcurs de revista măiereană „Cuibul visurilor”, prima revistă din mediul rural, ca un factor de radiere culturală, având ca naş, pe cine altul decât pe Ctitorul, care a creat această publicaţie ca o emulaţie şi competiţie intelectuală benefică, pentru toţi cei care iubesc frumosul din societatea în care trăim. În cele peste 100 de numere au apărut în jur 2000 de pagini semnate de aproape 300 de corespondenţi  care  au ridicat calitatea revistei. Scriitorul Teodor Tanco apreciază revista măiereană spunând: „Cuibul visurilor este o adevărată publicaţie literară în care se găseşte poezie, proză, recenzii, critică literară, studii de istorie locală şi lingvistică, aplicată graiului din zonă”. Revista nu este a redactorilor, nici a măierenilor care o citesc acum, ci a urmaşilor noştri măiereni sau nemăiereni, spune autorul.

Paginile 95-114 sunt dedicate primului scriitor măierean Icu Crăciun, prezentându-i câteva din operele sale: “În căutarea Graalului”, “Întoarcerea la clasici”, “Izbăvirea prin cultură”, “Scrieri incomode”, “Gânduri pentru prieteni”, “În spatele călăreţului”, “Peşti şi paraşute”, “Mitingul”, “Povestiri cu personaje dubioase”, “Împreună” şi altele ce vor urma şi vor dăinui în literatură. Icu Crăciun ia o  mână, un picior, ochi impresionabil ai celor pe care îi întâlneşte în viaţa de zi cu zi, întocmai cum făcuse şi mărturisise cândva Rebreanu, le toarnă într-un creuzet propriu, alcătuind tipuri sau personaje autentice care îmbogăţesc spiritual atrăgând cât mai mulţi cititori.

Capitolele 4 şi 5 respectiv: “Încercări literare” şi “Să ne cunoaştem continentul nostru”, aparţin autorului, etalându-şi măiestria în şlefuirea cuvintelor cu nevoia de comunicare şi împărtăşire cu tainele secrete ale vieţii.