Un poet din Spania: Eugen Barz
Născut la 20 noiembrie 1959 în Săliștea Nouă, județul Cluj, Eugen Barz este stabilit în Parla-Madrid, unde este preot. A colaborat în țară cu poezie la reviste precum: „Luceafărul”, „Steaua”, „Caiete Silvane” și s-a bucurat de aprecieri critice încurajatoare în presa literară.
Pe ultima copertă a volumului „Cinematograful singurătății” (Editura Neuma, 2016, prefațat de Horia Gârbea, poetul Gelu Vlașin notează: „este o poezie adevărată care reușește să iasă din încorsetarea aproape inevitabilă a mediului din care provine, amplificând cu fiecare capitol senzația de zbor, de înălțare”.
Face parte din conducerea Asociației Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania(ASARS), a colaborat cu versuri și proză la mai multe reviste și publicații spaniole.
R. C.
Dimineața pe Tamisa
Aroma ceaiului englezesc
învăluie tabloul cu șervețel alb,
gărzile de la Buckingham sfredelesc ceața,
soarele se strecoarăînochiimeislăbiți,
teprivescprinvitraliileCatedralei Westminster Abbey.
Hello my fair lady, did you sleep well?
Tamisași-a urcat apele înautobuzulspre Devon
să descopere alt răsărit,
ne-a lăsat într-un e complice
ca sărutul ochilor tăi.
Orașul cu mirese
Aproape de respirația ta
de care nu s-a lipit niciodată zăpada,
cu un pahar de ambrozie în mână,
ca un fluture mă rotesc
să te duc
în orașul cu mirese,
unde umbra primăverii
s-a oprit anul acesta.
Ți-aș dărui acolo
evadări care nu se scurg
prin menghina timpului
și sărutări
din floare de mirt
dar descântecele mele
sunt zadarnice.
Mea culpa
Onorată instanță, declar că mi-am plimbat zilnic degetele
pe strune de liane,
dar nu am lăsat niciodată căldările tâmplelor
să asculte muzica femeii lui Lot,
iar cântecul meu l-am scris cu note de argilă în cheia Sol.
Caravanele minții nu m-au urmat pe portativ,
dar mi-am măsurat atent înălțimea sunetelor,
le-am risipit pe cele care m-ar fi dat de gol
și m-am păzit să nu sparg cu ritmul meu alert, tempoul stabilit.
Am admirat ferocitatea solfegiilor printre norii de grauri,
le-am așezat pe versuri care credeau în viața de veci,
am construit tuburi de orgă din vise
și harfe din rochii de mireasă,
amplimbatmelomaniiprintreviori,
i-am urcatînloje cu aer oceanic
și le-am oferitvaluriînalte,
interpretate fără cusur.
Abia când mi-au crescut
rădăcini în cheia Fa,
am auzit somația dirijorului:
luminează-ți fața!
Fluturi orbi
Fluturii orbi
şi-au întins
cortul
peste noi,
nici o tristeţe
nu ne mai
impresionează,
absurdul nu va trebui
să mai aştepte în oglindă,
vei înţelege de ce.
Orice asemănare
cu mine
e ca o tandreţe împinsă
spre eşafod.
Palatul Gutenberg
Chipuri cioplite pe socluri din foi dictando,
literele tipărite se așază perfid în noroaiele scurse din nuferi,
în scheunatul lupului la lună.
Asemenea dinților care mușcă din cărămida vânătă a orașului,
ele se ridică împotriva destinatarilor
și a expeditorului.
Să nu-ți faci literă cioplită, nici în cer nici pe pământ, zic ție,
să nu intri la cârciuma literelor - nălucă la drumul mare -
să nu întorci fața spre ea,
nici să te închini ei.
Ia aminte, odată ce apucă să lunece
de pe toboganele cu roți uriașe,
literele o iau la goană peste capetele noastre,
pe străzi, printre mașini și copii,
se strecoară cu dibăcie în case
ca șerpii.
Voi scrie o carte cu foi albe
și coperți albe,
momeală
să roadă poarta de plumb
a palatului Guttenberg
Vinul acesta
Vinul acesta va anula toate conflictele,
ne vom odihni
lângă paharele înalte,
apoi vom porni spre pacea veșnică.
Filmele lui Tarcovsky, muzica lui Bach,
Evangheliile,
tablourile lui El Greco
ne așteaptă
lângă foile cărților încă nescrise.
Ne vom așeza fericirea în cuvânt
ca păsările în cuiburi,
însoțiți de anotimpul ninsorilor.
Nu vom avea morminte,
ne vom înălța
spre paharul vinului sacru
și-l vom gusta
ca sfinții la mănăstire,
în veacul vecilor.
Sfârșitul meu, o hidrocentrală
În apa unui pârâu rece
trăiesc cu toate actele în regulă.
Acolo dansez, mănânc, citesc, scriu.
Când e frig și îngheață îi desenez
bărcuțe de carton gros.
Răcoarea lui mă pătrunde,
de aceea țin o manta pe mine
și închid ochii să nu mi se vadă temerile lăsate
în jos pe piele.
Locul meu preferat
este lângă vârtejul de la podeț,
unde vin copiii să se joace cu mine,
dar vin și sinucigașii
îndrăgostiți
care nu mă văd, nu mă aud.
Dacă afară e toropeală,
mă ocup de lucruri mult ma interesante,
cum ar fi
păzirea liniștii peștilor
care dorm în saloane de ceară verde.
Ochii tăi
Ochii tăi, cercuri de struguri verzi,
cu apă curată pe margini
se așază nemângâiați
pe caldarâmul străzilor
fără nume.
Poate au fost aleși
să strige la cer,
să spele viață printre gene,
să se răstignească.
Oblomov
Cum aș putea înfrunta dimineața aceasta
de lână,
când aerul din jurul meu e ud,
iar pereții casei sunt de ceară?
E ca și cum aș bate darabana
în contra bătăilor inimii mele
bântuită de melancolii
și a buburuzei rătăcită pe brațul meu.
Înfiecareungher,
înfiecarezi
mulțime de fire subțiri de lumină
pe care nu le pot stăpâni
își scriu independența cu litere mari.
Aștragedraperiileferestrelor
caredauspreliniavieții,
dar pupilele ochilor mei sunt în derivă.
Pasărea cu aripi de ceară
O pasăre cu aripi de ceară
m-a salvat din scoicastrivită
de noaptea cocoțată pe spinarea zilei.
Scrisorile de amor către pupila conducătorului iubit
mi-au îmbibat de alcool pantofii de dans,
sugrumându-mi adolescența abandonată pe buzele primului sărut.
Degeaba m-am prins în revolta copiilor născuți fără vreme,
degeaba am călcat mlaștina ca pe uscat,
toate manualele duceau spre trivialul postavurilor
neatinse de muritorii de rând.
Pe geamul ferestrei deschise în direcția greșită,
o pasăre cu aripi de ceară desenează timid,
plânsul meu de unul singur.
Love story în drumul Taberei
Mă gândeam cum ar fi să-ți torn
în fiecare dimineață
câte o ceașcă de aur fin
peste sânii voluptuoși,
asemenea eroilor de film din anii 60
care trăgeau din țigară
și priveau cu admirație somnul iubitei.
Tu să visezi și eu să-ți mângâi părul tuns
după ultima modă,
lângă carpeta cu Răpirea din Serai
care mi-a amintit că suntem în garsoniera ta
din Drumul Taberei.
Am luat un tricou pe mine să fac două “cafele strong”,
una pentru tine, una pentru mine,
când uriașul tău soț a bătut nervos la ușa care a sarit din balamale,
fără să înțeleagă că aici e vorba de o ceașcă de aur fin,
de filmele anilor 60, de fum de țigară...
Altă poveste
Mergeam la școală, dar mă țineam de filme după tine,
troleibuzul nu era prietenul nostru, mergeam mult pe jos,
tu făceai sport, eu eram mereu obosit,
îmi era foame de libertate, de tine, de cărți,
dacă prindeam o carte bună
o citeam într-o noapte,
altfel nu mai primeam.
Tu plesneai de poftă de viață.
Nenea Guga mă lăsa gratis la teatru
și te întâlneam acolo,
eram slab și trist, învățam artele și despre Dumnezeu.
Fetele nu am reușit nici până azi să le învăț, nici pe tine,
iar cărțile puțin câte puțin.
Inima mea era încărcată de tine ca fagurii când înfloresc salcâmii,
chipul tău era lipit de ochii mei, mă orbea în amiaza mare,
beam multe cafele și eram trist.
Uneori plângeam pe furiș, mă gândeam la tine
șiciteamlângă un radio care mă îngâna cu textele lui siropoase.
Învacanțămăluamcunevoile, cum zicea tata.
Hotarele satului se întindeau spre mine, cerându-mi brațele pentru muncă,
degetele mele erau subțiri, pielea ca hârtia de indigo,
purtam teniși care se încingeau la sapă sau la fân.
Când mergeam cu carul,
tata îmi cânta imnul regelui, spunea de rege
și de grevele lucrătorilor de la chefere,
de stofa englezească din care-și făcea pantaloni, pe vremea regelui.
Eu mă miram, însă mai mult mă gândeam la tine.
Ieșeam noaptea să văd stelele, dar erau reci și singure, ca mine.
Tu plecaseși veselă, ca o țigăncușă cu șatra, acompaniată de muzici și flori,
cu buruienile mele de leac.
Aveam optsprezece ani, tu șaptesprezece.
Pe la treizeci și ceva de ani, într-o iarnă ne-am reîntâlnit,
amfostfericitiși am plans amândoi.
Ne-am dus la Conti, la cafea și la o limonada, cum ai vrut tu.
Era cald și curat, ne-am fi mutat acolo pentru veșnicie.
Ne-am fi mutat înapoi în adolescența noastră curată.
Te priveam prelung și căutam în cămăruța secretă a inimii.
Erai acolo, numai că eu urcasem demult, într-un tren, cu conductori în uniformă severă,
cu o altă fată frumoasă, din altă poveste.
Adaugă comentariu nou