Un posibil traseu turistic în comuna Braniştea. Călătorind pe Transpaloba, printr-o zonă de poveste

Un măluţan get-beget, cu o memorie enciclopedică când este vorba de satul Măluţ, şi l-am numit pe Gavril Bindea, mă atenţionează, telefonic: Aţi scris despre Transcorvina (un drum de hotar de vreo 7 km asfaltat, dintre localităţile Corvineşti şi Bidiu din comuna Matei), dar de ce nu veniţi şi pe la noi că avem şi noi în comună un drum de toată frumuseţea şi de un pitoresc aparte. Şi astfel am ajuns la mijloc de toamnă să călătoresc pe unul dintre cele mai frumoase şi bogate (în pomicultură) zone ale judeţului. Pornesc la drum din Grădina lui Matei (locul unde se organizează Maialul cireşelor de la Măluţ), pe Vale. Drum modernizat recent, valea (mai mult fără apă) este îndiguită cu ziduri trainice din beton. De o parte şi de alta a drumului, livezi de meri bătrâni, mere de pe vremuri, cum îmi spune cineva: Ponice, Batule, Ionathan. Sunt livezi neîngrijite, doar mai sus livada vărului Vasile (plecat dintre noi) mai produce la capacitate. Trec valea, peste al doilea pod, şi ajung în Paloba, un spaţiu încărcat altădată de cireşi, vişini, meri şi peri. Aparţinea atunci de Gostatul din Dumitra şi producea anual peste 50 tone de cireşe. Nu mai sunt la datorie nici ing. Vaida, nici pomicultorul Pintea a lui Cupa, nici şahistul Ion a lu’ Boieru. Ei privesc doar cu tristeţe la ce a fost odată.

          În stânga sus zărim trupul Lascopala, o zonă plină de pomi fructiferi. Admirăm şoseaua. Podeţe, ziduri de sprijin, locuri de refugiu, marcaje, toate executate conform proiectului. Intrăm în hotarul satului Cireşoaia, patria cireşelor. Suntem în Kiverem. Şi putem spune că am ajuns pe un tărâm de poveste. Poate chiar aici s-a născut basmul cu Prislea cel Voinic şi Merele de Aur. Livezi (la data documentării) încărcate încă. Culegători, bătrâni şi tineri. Utilaje de transport. Maşini, căruţe, cărucioare, remorci. Un drum făcut chiar pentru noi, îmi spune domnul Feri. Dacă altădată de aici ieşeam foarte greu cu utilajele încărcate, acum circulăm ca la şosea. Domnul Feri, un pomicultor înnăscut, păstrează în beciul casei soiurile de mere şi pere culese pe care apoi le vinde la Bistriţa.

          „Am pus în practică proiecte ce vizează modernizarea infrastructurii rutiere agricole”, ţine să accentueze primarul Tamas Martonos, şi el un beneficiar direct cu plantaţii roditoare de cireş şi meri.  Şi spre Someş au fost construite drumuri spre acces către zonele agricole. Astfel, au fost construite drumuri de exploataţii agricole: Spre grajduri – 1049 m, Balastieră – 1032 m, Paloba – 3635 m şi Ketpatak – 3800 m.

          Viceprimarul Cornel Săsărman ne spune cu oarecare satisfacţie că drumul modernizat prin bazinul pomicol din Paloba a devenit şi unul turistic, de agrement, mulţi pensionari, şi nu numai, fac plimbări pe aici, este o zonă liniştită, bine ozonată, iar toamna este încărcată de rod, aşa cum a fost şi în acest an.