Un temperament fascinant

MOTTO:

”Un om nu poate să ia nimic dacă nu i s-a dat  din cer”.

(Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune  al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, pag.1559.)

 

Cu  Bucurie am citit, în manuscris, cartea de poezii: ”PRIVIND  ÎN  JUR”,  scrisă de Alexandru Oltean. 

Lucrarea  este  structurată  pe  șase  capitole, denumite  în conformitate cu tematica  exprimată în  poeziile respective:

Dragoste de Țară;

Poezii de dragoste;

Îngrijorări;

Povestiri în versuri;

Gânduri în Noiembrie;

Crăciunul.   

Scrise în perioada  anilor 2018 – 2024, creațiile din acest volum arată cum Iubirea îl ajută pe autor să transpună în poezie impactul observării și intenției sale asupra a tot ce îl înconjoară, ”PRIVIND  ÎN  JUR”.

Semnificativă este manifestarea Iubirii Poetului Alexandru Oltean  pentru Dumnezeu,  Țară, Familie, Satul natal, Tradițiile românești, Natură, iar toate acestea fiind izvorâte dintr-un înalt nivel al conștiinței pe care și-a dezvoltat-o spre a fi cât mai universală.  Se observă acest lucru din conținutul acestei opere, care reflectă  sinceritate, spontaneitate și o răscolire de mari frământări ale sufletului, mai ales când s-a aflat în excursiile sale poetice.

Menținându-și în mod continuu gândul de a dărui semenilor o carte cu ceea ce a scris în ultimii ani, astfel a apărut manifestarea gândului său. Se vede că de-a lungul vieții sale a depus o lucrare sârguincioasă pentru a deveni în interiorul dânsului o persoană responsabilă de sine, plină de bunătate și iubitoare. 

Poeziile despre  satul natal scrise de Alexandru Oltean în lucrarea de față, mi-au amintit de o strofă veche a lui Octavian Goga:

”Să ne-așezăm în sat la noi,

S-avem în deal o casă,

Să fiu cel mai cuminte-n sat,

Și tu, cea mai frumoasă.”  

 Citindu-i poeziile, veți vedea  cum, la peste o sută de ani de când datează versurile de mai sus, Poetul Alexandru Oltean, cu originalitate, ne împărtășește trăiri asemănătoare cu ale lui Octavian Goga despre Iubire, în multiplele ei forme de manifestare în Umanitate.

 

Aflat la înțelegerea faptului că evoluția conștiinței omului se produce doar prin simpla conștientizare, dăruiește publicului versuri care exprimă autenticitatea trăirilor sale, dar nu numai din ce vede în exterior, ci,  și ca urmare a introspecției, a autoanalizei vieții sufletești.

Evocarea unor amintiri ce s-au ivit din inconștientul îndepărtat sunt versificate încifrat atunci când scrie:

”Din cimitir pe-a basmului alee

Sunt ani cu întâmplări nenumărate-

Nu aș putea să le evoc pe toate,” 

 (Poezia: ”Va fi o  șansă” ). 

Această   poezie,  fiind datată 5 Noiembrie 2024, putem spune că oglindește cum autoanaliza îl ajută pe autor să își trăiască o frumoasă spiritualizare la vârsta senectuții.  După cum știm,  nivelul conștiinței unei  persoane este  determinat de principiile la care s-a  aliniat și cărora li s-a devotat.   

Alexandru Oltean  știe că o viață dedicată lui Dumnezeu  este împlinită pentru Sufletul și Spiritul său, iar a te  strădui să evoluezi spiritual  este  cel mai mare  dar pe care îl poți oferi celor din jurul tău.

Din poeziile sale străbate Iubirea, Iertarea, Înțelegerea.

Sunt și poezii-manifest deosebit de reușite în legătură cu ce se întâmplă în lume, și în Țară, iar versurile, despre plecarea românilor pentru a munci în alte țări și traiul copiilor separat de părințiil lor, sunt  duioase și se citesc cu lacrimi.

În cadrul poeziilor de dragoste citim puternice și  fascinante trăiri ale autorului, iar când simte că încrederea i-a fost înșelată spune sentențios: ”Că nu te mai pot crede-s supărat!” Dar, iartă. Știe,  că fiecare iertare este un beneficiu pentru toată lumea.

Astfel, își face munca spirituală dedicându-se Familiei și având încredere în Dumnezeu.   

Cititorul cărții ”PRIVIND  ÎN  JUR”  când va întâlni versurile din Capitolul ÎNGRIJORĂRI  va avea ocazia să mediteze la teme importante privind viața omenească.   Iată o succintă exemplificare. Citez:

”SĂ LUPȚI…

Când nu găsești vieții nici o cale

Și-n jurul tău e totul cenușiu

Și greul peste tine se prăvale,

Să lupți nu-i niciodată prea târziu…

(...)”. 

 

 

”SUNT  TOT  MEREU  CU  NOI…

Revin la scris, la gândul care doare,

La gândul viu de fiecare zi...

Îi povestesc șoptindu-i de uitare,

Dar știu că el din nou va reveni.

 

Noi toți avem crâmpeie din viață,

Ce tot revin mai mult sau mai puțin,

Le revedem chiar dis de dimineață

Și par a fi legate de destin.

 

Și e normal, tot gândul te frământă

Când ai pierdut, un tată, un bunic

Ori mama chiar, iubirea cea mai sfântă

Și pentru mulți pe fratele cel mic...

 

Și ce n-ai da să-i mai revezi odată,

O clipă doar, al fericirii nimb...

Iubirea-ar fi total descătușată,

Poți viața chiar să o oferi la schimb...

 

Fiți fericiți, când încă jumătatea

E lângă voi și nu v-a părăsit,

La pândă stă mereu singurătatea

Și ea să știți, e greu de biruit...

 

Dar nu cedați, priviți doar înainte,

Uitați de griji, de lipsuri, de nevoi

Și mai ales  credeți în cele sfinte,

Că cei plecați, sunt tot mereu cu noi!”.

 

Credința în Viața de dincolo de Viață  îl ajută pe autor și o împărtășește semenilor energic, prin poezie.  

 

 

În Capitolul V,   ”Gânduri de Noiembrie  ...” ,  Poetul își pune o întrebare ce se vrea  să aibă reverberații în realitate știind că astfel poate obține un răspuns puternic, satisfăcător,  dar vrea să fie și detașat de rezultat.  Rămâne însă,  devotat adevărului și încrezător în cei care iubesc poezia.   

Să citim:

 

”UN  GÂND...  

 

De-ar fi să-ntreb din care Lume vii,  

De ți-au fost date și cărări pustii, 

Ori, dimpotrivă, pline de viață, 

Cu multe piedici ce ți-au stat în față,  

 

Sens   întrebării dacă vreau să-i dau:

M-aș   întreba, de unde să te iau? 

La ce răscruce pot să mă opresc 

Și care drum aș  vrea să-l  ocolesc, 

 

Pe ce potecă  aș  urca mai sus, 

Ca să admir din vârfuri un Apus?   

Iar colo-n zori  ca  privitor în zare 

Să-mbrățișez  un răsărit de  soare... 

 

Sunt  întrebări  ce-așteaptă și-un răspuns, 

Oricare-ar fi, să-mi fie îndeajuns

Că voi găsi, desigur printre ele

Un gând în plus, în gândurile mele

Și-un personaj venit  de nicăieri  

Ca vremea  prelungitei  primăveri

Și care,  sigur, n-are cum să fie

Decât un   iubitor de  poezie!  

 

4  Noiembrie  2024”.   

 

Lectura poeziei: ”Vino mamă...” din finalul cărții, mi-a adus aminte de  frumoase și importante  cuvinte:

 

”Un plânset a trezit întreaga lume.  O naștere  a  schimbat istoria.

O viață a făcut diferența. Fie ca cel născut în iesle să vă umple  inimile de bucurie.”.

Citez primele strofe din poezia:

”VINO  MAMĂ....       

Vino mamă, vino tată, vă aștept cu nerăbdare 
Hai să ne vedem acasă în ajun de sărbători,
Să privim pe geam cum ninge, să privim colindători,
Mai frumos nimic nu este ca această sărbătoare,

A venirii Lui pe lume, într-o iesle-n Viflaim
Cel ce-avea să ne arate drumul către mântuire,
Spre iertare de păcate, drum de pace și iubire,
Cu colinzi pornind din suflet seara asta s-o cinstim!...”. 

         Evenimentul Nașterii Fiului lui Dumnezeu pe Pământ, Crăciunul, a inspirat, de-a lungul celor peste 2000 de ani de Creștinism, artiști din toată paleta artelor. În  biserici și  catedrale  privim  picturi de o frumusețe copleșitoare!

Cu această Sărbătoare se încheie anul civil.

Scriu aceste rânduri la începutul unui Nou an, când Creștinătatea sărbătorește Botezul în Iordan al lui Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul.

Cu temperamentul său fascinant, Poetul Alexandru Oltean a cuprins în această  carte, despre care am scris mai sus,  poezii  pe diverse teme  ce îndeamnă cititorul la meditație, reflecție, autoanaliză.

Doresc acestui prieten mut, volumul de poezii: ”PRIVIND  ÎN  JUR”, care va vedea Lumina tiparului la Editura George Coșbuc, Bistrița, să fie în cât mai multe biblioteci, particulare sau publice.

 

                              Jenița Naidin