Un testament poetic

În urmă cu patruzeci de zile, la catafalcul poetei Ana Zegrean, preotul și poetul Ioan Pintea lansa ideea punerii în valoare a operei acestei importante poete, prea puțin cunoscută. Se știa că poeta a lăsat în manuscris mai multe cărți de poezie la care a lucrat. Datorită fiicei sale, astăzi putem semnala două apariții editoriale la Napoca Star.
Ana Zegrean a lucrat mult în ultimul an de viață, îndeosebi poeme cu rimă. Aceste poeme au fost pentru noi o mare surpriză; îi cunoșteam majoritatea poeziei scrisă în vers alb. A lăsat în memoria de siliciu a computerului poezii bogate ca ploile de primăvară din acest an. Din versurile sale, trecute prin sita deasă a criticului, a cititorului exigent de poezie, se adună firișoare de aur... Aflăm trăiri, pasiuni rechemate, vise romantice în care erosul și thanatosul se împletesc inseparabil în iubirea veșnică, în taina veșniciei morții. Iubirea romanțioasă e construită pe scenarii sentimentale ale întâlnirilor în gări, pe câmpii cu iarbă unduitoare, sub copaci înfloriți, pe străzi acoperite de ninsoare; iubirea e doar amintire; timpul nemilos îi devoră pe îndrăgostiți. În catrenele sale, apare iubitul tainic, cu ochi verzi. Iubirea e rememorare, tânguire după fericitele zile de altădată; e năzuința poetei spre perfecțiunea niciodată atinsă în dragoste. Versuri lucrate în filigran amintesc prin bogăția rimelor de sonetele lui Shakespeare... Ana Zegran e o foarte abilă poetă ce stăpânește tehnicile poetice.
Pe lângă cele două volume proaspăt apărute, „Ultimul bal” și „Eu și singurătatea”, ar mai exista încă vreo două ce-și așteaptă publicarea postumă. În poezia ei vom descoperi, așa cum am mai arătat, un univers sentimental, cu parfum de romanță. Poezia ei nu cade însă în versificare dulceagă. Poeta nu e sedusă de mode și modele, cum ar fi poezia minimalistă și mizerabilistă de astăzi. Avea o abilitate neîntrecută în a croșeta rime, în a construi imagini memorabile pe sentimente și trăiri autentice. Iubirea e un joc delicat și nostalgic, e aidoma unui balet printre cuvinte. O muzicalitate suavă și seducătoare se desprinde din aceste catrene. Ana Zegrean este o poetă importantă, pe care o vom descoperi sau redescoperi cu încântare. A fost extrem de modestă și și-a trăit cu discreție drama. Din păcate, nu ne citim și nu ne prețuim așa cum se cuvine poeții când încă îi avem printre noi. Meritul este al familiei poetei pentru aceste daruri, pentru noblețea gestului de a aduce la cunoștința cititorilor un veritabil testament poetic semnat Ana Zegrean.
Am prețuit profunzimea poeziilor sale, filonul tragic pe care au fost construite. Am asemănat-o, în ultima carte antumă, „Timp de fum”, cu marea poetă IIeana Mălăncioiu. În poeziile din „Ultimul bal” am găsit ecouri din marea poezie de dragoste. În volumul „Eu și singurătatea”, Ana Zegrean sondează, cu sufletul resemnat, veșnicia de dincolo, pregătindu-se, cu smerenie și cu gândul înfrigurat la Dumnezeu, pentru marea trecere.
Aceste modeste cuvinte le dedicăm memoriei ei, cu bucuria și cu tristețea cărților pe care ni le-a lăsat.

David Dorian