“Văpaia dintr-o alergare de cursă lungă”

Viaţa Omului este chiar titlul acestei însemnări!

Suzana Deac este o autoare economicoasă, talentată, sensibilă, cerebrală, romantică, prin sistemul de valori ce se interpune ca o interfaţă în cărţile sale.

A publicat până acum şase volume de poezie şi proză în România şi Ungaria. Este prezentă în multe antologii de proză şi poezie internaţionale pe internet! Este o scriitoare cum spuneam, cerebral-expresionistă cu o fină ironie şi autoironie moderată, cu amintiri şi iluzii – dar mai ales cu speranţe, cu un optimism constructiv ce răsare ca firele de iarbă primăvara. Suzana Deac – crede în trecut, prezent şi viitor. Şi-a întemeiat o familie reuşită, are copii, o viaţă întreagă a consiliat psihologic tinerii – de aceea scrierile sale se adresează în egală măsură adulţilor dar mai ales, tinerilor. Autoarea este şi o moralistă avant la lettre! Deasemenea din poemele sale răzbate lumina unei senzualităţi puternice stârnite de metafore şi cuvinte. Căci nu-i aşa – responsabilitatea e maxima cărţii:

“ La început a fost cuvântul!” Cuvântul ce are materie, energie, viaţă – crează lumini! Cuvintele sunt fiinţe vii ce trăiesc cu noi şi prin noi! Oamenii sunt de fapt nu ceea ce vor să facă, ci cuvintele pe care le rostesc – întemeietoare de fapte ale vieţii!

Suzana Deac combină în prezentul volum eul biografic cu eul profund obiectiv al Creaţiei divine, al Lumii, al Vieţii. Titlurile poemelor sale din Cuprins – puse cap la cap – alcătuiesc un Poem! Viaţa fiecărui om e un Poem ce merită scris! Aceasta face cu smerenie, conştiinciozitate, sensibilitate, talent, înţelepciune Suzana Deac! Ea se simte bine în poeme, în proză, căci nu-i aşa – ea este şi o prozatoare! Modernitatea pornirilor sale nu este ostentativă, ci te cucereşte step by step! Suzana Deac scrie o poezie a cotidianului, minimalistă, autobiografică, trăiri ale omului obişnuit din staţia de metrou, din pieţe, de pe stradă, chiar magazine! Pe lângă simţul observaţiei şi detaliului liric mai este de remarcat şi anume vizionarism nehazardat! Suzana Deac – încearcă şi reuşeşte de multe ori să stăpânească teribilul liric pe care-l are în agendă şi dispensă chimică, talentul poetic! Este o romantică introvertită pe străzile mileniului trei.

În mare sper, că am conturat un liric portret al autoarei. Spre a-mi susţine afirmaţiile din acest text - vom ilustra în continuare înzestrarea lirică a autoarei reproducând – versuri – Cuvinte – ce emană din fiinţa sa poetică, dublul ei liric! E şi un îndemn la lectura acestui volum! Poezia Suzanei Deac se scrie cu trup de femeie şi mână de bărbat!

Să exemplificăm :

“Ninsoarea a greşit anotimpul/ a pătruns în buricul toamnei/ flori albe în siluete se lipeau/ de mătasea umbrelor uimite” (Vizionar),

“ Sapă după ultima senzaţie/ în prăpastie/ vin să fiu cu ea/ doar să stau/ doar să fiu/… lasă-mi mie Veneţia” (Lasă-mi mie Veneţia),

“De ce aş sta la infinit/ în acelaşi loc/ se întreabă piatra/ măturată de apă/ prelinsă/ mângâiată/ stoarsă/ prelucrată” (Gândurile apei),

“Simfonia ta albă se strecoară/ în gheaţa de la polul nord/ când puiul de urs îşi reazămă speranţa/ de trupul mamei sale/ ce nu îngheaţă niciodată” (Simfonia ta albă),

“Colţul casei/ ascunde o identitate/ care nu se repetă/ degeaba îi simt aripile/ nu-mi aparţin doar umbrele” (Nu-mi aparţin doar umbrele),

“ Îmi place să am cuburi în intersecţii/ sunetul respins de munte/ existăm prin ce nu putem” (Omul rămâne în urma imaginii sale), etc.

Şi precum autoarea ne-o cere – autor şi cititor – “sărutaţi de ploaie” – îi lăsăm Suzanei Deac – o Veneţie virtuală, lirică!