Vara, fântâni, iarna, lumini...

Cu cât fiecare dintre noi devine tot mai convins de adevăr, în forma lui pură, de frumos, în dozele lui mici, binefăcătoare, cu atât mai năvalnic vine peste liniştea abia găsită o furtună de prost gust, de sclipici, de carton, de plastic, de abundenţă în sens nedorit, de prea mult, de la care porneşte lehamitea. Ce feerie? Ce magie? Vorbe goale. E prea mult. Şi ce-i prea mult nu-i sănătos.
Nici nu ştiu cui îi scriu. Mie? Ţie? Lui Moş Crăciun? Aş striga în gura mare: Opriţi-vă! Opreşte-te, române! Că de-atâta „deşteaptă-te, române!” ai ajuns să nu mai ai măsură. Am ajuns să nu mai tolerăm atâta prostie! Steguleţe împărţite mulţimii cu Andrei Mureşanu, pe care e trecut „200 ani”. Cum? Când îi învăţăm pe elevi că de la 20 încolo numeralul se leagă de „ani” cu prepoziţia „de”, ce să le spunem când ei văd prostia multiplicată la nesfârşit? Emisiunile de vorbit frumos, corect, momentele de exprimare îngrijită, sunt semnificativ diminuate în favoarea celor de lătrat politic şi fără niciun rost. Alcătuitori de discursuri sforăitoare, improprii, nestăpânite, nici în forma, nici în sensul lor, de către cei care doar le aruncă, nu le şi trăiesc, nu le simt, nu le cunosc, eu, în locul vostru, n-aş mai scrie un rând! Gata cu de-a v-aţi ascunsul. Voi vă ascundeţi. Cel ce iese în faţă îşi varsă ura, dura, indiferenţa, nepăsarea. Ce-i cu jocul acesta de ruşine? Pe cine vreţi să prostiţi? Cine pe cine prosteşte?
Fântânile de astă-vară sunt acum triste. Fără apă, fără rost, fără timpul lor. La ce mai sunt bune? Cu ce vă (ne ) mai ajută? Le-aţi folosit într-o campanie. Destul. Luminile de acum vor fi de prisos la vară. Dacă se mai ivesc nişte alegeri. Câteva de sămânţă ar fi bune, totuşi, pe margini, unde, de cum se lasă întunericul, omenirea intră parcă într-o beznă mondială.
Tot neinspirată este şi ideea de a-i scoate pe copii la înaintere: puri, naivi, nevinovaţi... Aşa credeţi! Ei nu votează. Şi când vor avea dreptul, vor fi neiertători. Iar abureala „Am o căsuţă mică/ Aşa şi-aşa// Şi fumul se ridică/ Aşa şi-aşa...” este o parodie pentru cei ce au o căsoaie ( sau mai multe ) şi fumuri în comportare.