Vasile Bâcu (Cernăuţi): Legea Educaţiei va finaliza, practic, procesul de asimilare a românilor din Bucovina de nord.

Ediţia cu numărul 33 a Festivalului Naţional de Poezie şi a Colocviilor „George Coşbuc” organizate de Casa de Cultură a Sindicatelor şi Alexandru Câţcăuan au avut invitaţi şi din Diapora. Unul dintre aceştia a fost ziaristul, poetul şi epigramistul Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”din Cernăuţi, Ucraina şi redactor șef al publicației"Gazeta de Herța".
 

Rep: Bine aţi venit la Bistriţa, domnule Vasile Bâcu. Ştiu despre dumneavoastră că sunteţi în Diapora din Cernăuţi un luptător pentru drepturile limbii române. Care este rolul Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”?

VB: Nu aş vrea să fiu patetic, doar că, noi românii din nordul Bucovinei în momentul când ne dăm seama de valorile noastre, din ce neam suntem, de tot ce este românesc, noi preţuim sincer toate aceste lucruri şi conştientizăm că altă cale nu mai există decât integrarea în spaţiul spiritual românesc.

Rep: Vasile Bâcu, câţi kilometri reali despart România de Bucovina?

VB: Fizic vorbind, distanţa dintre Cernăuţi şi Bistriţa, Cluj sau Bucureşti e foarte mică. Se acoperă repede dacă ai o maşină bună, iar dacă nu ar şi aşa o mare lipsă de organizare la punctele de frontieră ar fi şi mai bine. Suntexact cinci ore cu maşina şi nici măcar o singură secundă din punctul de vedere al spiritualităţii noastre comune, cea românească. Mai vreau să ştiţi un lucru: noi cu ardelenii ne-am înţeles bine dintodeauna. Niciodată nu am auzit de la fraţii ardeleni să mă întrebe ce mai e nou, mastre, în Chişinău, aşa cum mă întreabă în alte zone, sigur, fără o vină specială, doar aceia că nu ne cunosc istoria noastră zbuciumată şio marile diferenţe între Cernăuţi şi Chişinău.

Rep: Dacă tot aţi vorbit de Cernăuţi… Este unul din oraşele care poartă pecetea Imperiului Habsburgic, adică o arhitectură ecletică, comună cu cea a oraşelor din Transilvania, Cehia sau Ungaria. Cu toate acestea, Cernăuţiul este un punct forte al românismului din Bucovina de Nord. Care este acum situaţia?

VB: Înainte de-a fi habsburgic, Cernăuţiul a fost un oraş al domnitorului moldovean Alexandru cel Bun, menţionat în documentele oficiale din acele vremuri. Vorbim despre o mai veche istorie moldavă, iar perioada habsburgică a venit cu o pecete pozitivă, cea care ne-a apropiat de Transilvania. Acum, Cernăuţiul este un spaţiu multicultural şi, în care, din fericire, există şi cultură română, cu toate că există foarte mulţi factori care pun în pericol limba română, pe cei care o provăduiesc.

Rep: Despre ce factori este vorba?

VB: Situaţia este mult mai complexă decât îşi închipuie unii şi alţii. Vorbim despre scăderea numărului de şcoli cu predare în limba română, scăderea drastică a vorbitorilor nativi, mai ales că foarte mulţi români consideră că această limbă nu are nici un fel de perspective. Limba noastră se mai poate învăţa în şcoala generală, în unele licee şi, cam atât. Pentru studii superioare, fie alegi România, fie Republica Moldova.

Rep: Nici autorităţiile ucrainiene nu fac nici un fel de eforturi pentru a vă sprijini… Aici fac referire la Legea Educţiei, promovată de preşedintele Poroschenko.

VB: Există o politică subtilă a autorităţiilor ucrainiene de-a promova deschiderea acelor clase mixte chiar în şcolile cu predare în limba română, dar asta deja a venit o problemă minoră după pe preşedintele Poroshenko a semnat pentru noua Lege a Educaţiei! Această lege va pune cruce învăţământului în limba română, pentru că şcolile noastre vor dipărea definitiv şi nimeni nu le va mai deschide vreodată.

Rep: Ce se mai poate face , ce puteţi face acolo la Cernăuţi?

VB: Aşteptăm reacţii ferme de la Bucureşti, de la Bruxelles, iar noi vom protesta paşnic. Noi transimtem Radei de la Kiev că stimăm statul ucrainean, învăţăm şi vorbim limba oficială, dar vrem să avem în continuare posibilitatea de-a studia în limba maternă, până la urmă, fapt garantat chiar de Constituţia Ucrainei şi de alte documente oficiale.

Rep: Din câte văd, Ucraina nu dă doi bani pe minorităţi, atât de mult apărate în România. Implicarea serviciilor de informaţii şi grupărilor ultranaţionaliste  în susţinerea acestei legi este evidentă.

VB: Noi credem şi sunt voci oficiale care ne spun că suntem victimele colaterale, dacă pot să spun aşa, a războiului ucraineano-rus, cel care se desfăşoară în estul Ucrainei, în zona Donbasului. Kievul îi spune Operaţiuni Antiteroriste (n.red.- OAT), dar acolo este un război în toată regula unde mor cetăţeni ucrainieni, deci şi români. Ucraina face eforturi colosale să scape din această îmbrăţişare frăţească a Moscovei, iar legea educaţiei este, de fapt, o lege împotriva limbi ruse, care este limbă oficială în aşa-zisa Republică Populară Luhansk, proclamată ilegal la 28 aprilie 2014 în estul Ucrainei. Noi, sperăm totuşi că se va găsi o soluţie cel puţin în ceea ce ne priveşte, vorbim despre o lege cadru şi care poate fi amendată. Practic, noi nu suntem împotriva legii, ci doar a articolului 7 şi, care poate modificat cu prevederi care să ne ajute să ne păstrăm limba română în şcoli.

Rep: Cât de unită este minoritatea românească din Bucovina de nord?

VB: Trebuie să fiu cinstit şi să recunosc că suntem împărţiţi în multe asociaţii, dar că acest moment greu prin care trecem ca naţiune, ne-a apropiat din nou, aşa că toate protestele au fost făcute la comun, am semnat pe toate documentele care cer păstrarea limbii române în învăţământul de stat sau adresele către cancelariile europene. Cel puţin în această privinţă vă pot garanta că nu sunt nici un fel de disensiuni. Suntem gata să mergem până la capăt, indiferent cum şi unde este acel capăt.

Rep: Există pericolul să fiţi declaraţi separatişti, proruşi?

VB: Acest pericol de care vorbiţi este foarte mare. Situaţia este grea în Ucraina, suspiciunile instituţiilor de forţă este pe măsură, aşa că doresc să transmit un mesaj cât se poate de clar: noi suntem cetăţeni loiali ai Ucrainei, vorbim şi scriem în limba statului, lucru pe care îl fac şi copiii noştri, fiind studenţi la cele mai prestigioase universităţi din Kiev sau din alte centre universitare ale Ucrainei…

Rep: Şi totuşi: ce se va întâmpla dacă Legea Educţiei va fi aplicată?

VB: O spun răspicat că legea va finaliza, practic, procesul de asimilare a românilor din Bucovina de nord.

Rep: O ultimă întrebare – Taras Bulba sau Război şi Pace? Ce alegeţi?

VB: Hm… greu de ales. Există în ambele situaţii  momente bune şi altele mai puţin bune. Există  referiri la demnitate naţională, mândrie şi orgolii. Sunt un cititor avizat de literatură ucraineană şi de literatură rusă şi mă simt bogat spiritual - cred că trebuie să luăm ceea ce este bun şi să respingem orice fel de idei radicale şi, care nu fac bine niciunui popor.