Vasile Bichigean - cărturar năsăudean de poveste, într-o lume de poveste

Anul în care recent am intrat este aniversar și totodată comemorativ pentru ilustrul profesor VASILE BICHIGEAN, respectiv 140 ani de la naștere și 70 de ani de când s-a transferat pe Comoara Năsăudului. Nu greșesc, nu fac nici o eroare când spun că este OMUL DE POVESTE, adică unicat, care a vorbit cursiv 12 limbi, fiind depășit doar de Timotei Cipariu  care conversa în 16 limbi, cu care a pornit în călătoria cunoașterii europene. Repet, douăsprezece limbi, lărgind sfera de apreciere a dascălilor și școlii năsăudene. Într-adevăr a trăit într-o lume de poveste, când școala era școală, profesorul respectat, elevul ascultător și cu mult respect, într-o lume în care nu se ridicau prețurile ci prețuirile, o lume în care domina competența, ca dovadă, a condus Liceul Grăniceresc Năsăudean timp de 17 ani, în perioada 1921-1938, preluând funcția de la rodneanul Emil Domide și a predat-o altui someșan, sângeorzanul Aurel Șorobetea, dascăli cu prestanță ce au rescris poveștile școlii năsăudene cu evoluții sufletești.

Îmi vin în minte cuvintele regelui Carol I, care se adresa fiecărui prim-ministru nou cu cuvintele:

 “Pune dumneata pe cine vrei, unde vrei. Dar, la Externe pune pe cineva cu doctoratul la Sorbona. E vorba de prestigiul țării, iar la ÎNVĂȚĂMÂNT, lasă-l pe SPIRU HARET, fiindcă acolo e viitorul țării”. Poate că această idee l-a ținut în funcție de conducere în perioada 1921-1938, cu propria sa filozofie de viață, exigent cu sine însuși, cu un limbaj specializat, care a transformat limbile în bucurii. El și alții de talia lui, au făcut din școala năsăudeană un model al românismului, școală vizitată de Nicolae Iorga, care a spus: ”Acesta este cel mai frumos dintre câte licee au românii de peste munți”.        

A făcut multe traduceri din alte limbi. A tradus din limba greacă “Statutul  lui Platon”, iar din latină a tradus opera lui Antonio Cosimelli, precum și “Statutul grănicerilor”. În colaborare cu Alexandru Pteancu, a alcătuit Gramatica latină și Cartea de citire latină, punându-le la îndemâna elevilor. Din limba germană traduce foarte multe materiale documentare, de arhivă, spre a fi la îndemâna cercetătorilor.

Directorul longeviv al Liceului năsăudean s-a aflat printre reprezentanții oficiali la istorica Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918, după care a avut misiunea de a prelua Biblioteca Universitară din Cluj de la vechile universități. O perioadă a fost senator, în timpul  guvernării lui Iorga – Argentoianu.

Ca director al Liceului năsăudean timp de 17 ani, a îmbinat armonios activitatea individuală cu cea colectivă, având o mare capacitate de investigație și creație.

Apariția revistei “Arhiva Someșană” îi deschide directorului posibilitatea publicistică, fiind prezent în toate numerele cu traduceri, valorificând potențialul său de iscusit cercetător,  chiar și după anul 1938, anul pensionării. Tragedia țării îl silește să se refugieze în capitală în perioada 1940-1944. Revine după război la Liceul năsăudean,  fiind rugat să predea limbi străine până în anul 1948. Trece în lumea drepților în anul 1950, mutându-se pe Comoara Năsăudului, împăcat că și-a făcut pe deplin datoria față de poporul din care s-a ridicat, având la baza  activității sale temeinice fundamente știinţifice și un înalt spirit de responsabilitate față de om și societate. Poate se va găsi cineva să scrie o carte intitulată sugestiv: „Vasile BICHIGEAN și Năsăudul”. Dacă altcineva nu se îndură adresăm invitația nepoatei sale din Năsăud, de pe strada Eminescu, poeta DOINA BRISIUC, mândră împreună cu cei trei copii de bunicul său, VASILE BICHIGEAN.