Între adevăr şi mistificare

„ Veturia Goga - privighetoarea lui Hitler” ?!! (1)

Mircea Goga (60 de ani) este ultimul strănepot în viaţă al marelui poet transilvan născut la Răşinari în 1881. Este cunoscut ca „românul de la Sorbona”, fiindcă predă în marea cetate universitară a Parisului de 10 ani la catedra de Limbă şi cultură română. A mai scris:”Octavian Goga între delatori şi detractori”. Tatăl său, Ioan Goga a fost arestat în anii ’50 şi a dispărut în închisorile comuniste, pentru”vina” de a fi făcut parte din neamul poetului, poet ostracizat până în 1957. Nu de forţe politice neapărat, ci de confraţi scriitori culturnici, ajunşi nişte slugoi şi delatori de rând. Târziu, în 2007, fiul lui Ioan Goga aruncă în viaţa literară o carte masivă, de 700 de pagini (exact 704), foarte densă, bogată în informaţii şi afiramţii tulburătoare. Dacă sunt adevărate, acestea modifică substanţial ceea ce ştiam până mai deunăzi despre Octavian Goga din şcoală şi din istoriile literare.

Lucrarea, apărută la Editura RAO în 2007 a stârnit reacţii în critica literară şi în general în mass-media, stinse curând şi reluate recent într-un ziar central de mare tiraj. Ceea ce mă determină să scriu aceste rânduri este atitudinea generală din mass-media, de a prezenta un rezumat al afirmaţiilor şocante ale lui Mircea Goga, ferindu-se a le dezavua sau a le da girul aprobator. Cititorul, şocat la extrem, are dreptul să se întrebe: sunt adevărate toate acestea? Dacă da, cât?

Mistere ridică motivaţia acestei lucrări de redefinire a unei mari iubiri (cum credeam) şi a unui mare om din prima jumătate de secol XX. Să nu uităm că Octavian Goga s-a bucurat de o glorie literară aparte şi a fost om politic de marcă: ministrul cultelor, al cultelor şi instrucţiunii publice, ministru de interne şi prim-ministru (28 decembrie 1937- 11 februarie 1938):

„Am scris povestea vieţii ei- zice autorul- dintr-un profund sentiment justiţiar, acela că românii trebuie să înceteze a mai taxa memoria lui Octavian Goga pentru faptele săvârşite de văduva lui.” A se observa tonalitatea acuzatoare: fapte săvârşite,sentiment justiţiar, taxare de memorie. Iată un rol ce-l pune pe autor în şirul -de la Monte Cristo până la teroriştii islamişti de azi- al celor alungaţi nemilos de rolul de „substitut” al lui Dumnezeu în lume. Fac dreptate, împart sentinţe, trimit în infernul damnării publice. În esenţă, se vrea a se devoala un şir de intrigi politice, fire complicate şi grave trădări de ţară, incluzând între altele şi misterul morţii insuficient elucidate a lui O.Goga. Dacă cei din perioada interbelică au perceput că sunt martorii unei pasiuni mistuitoare între doi amanţi care au finalizat totuşi iubirea lor într-o căsătorie, Mircea Goga consideră că totul a fost de fapt „îndeplinirea (de către Veturia-n.n.) unei misiuni ordonate de serviciile secrete germane”, Veturia ar fi o spioană racolată de aceste servicii, pe când soprana şi soţia preotului Lazăr Triteanu se afla la Beyrouth, în 1914. Atitudinea profascistă a lui Goga a fost aşadar o rezultantă a acestui malefic rol, pe care marele poet l-a refuzat categoric în cele din urmă, demisionând din francmasonerie şi voind a se exila în Elveţia. Această intenţie i-ar fi grăbit presupusa asasinare. (Se ştie că poetul a venit la Cluj şi de acolo a plecat la Ciucea, unde a suferit o puternică comoţie cerebrală, ce s-a dovedit repede a-i fi fatală. Era la 7 mai 1938). A fost cumva asasinat? De propria-i soţie ştiuă ca…. iubitoare? De vreun agent cu ştirea ei? Fără? Mister. Numai lui Dumnezeu îi sunt ştiute tainele istoriei şi le va judeca toate cu nemitarnica-i dreptate

Toată iubirea celo doi amanţi şi apoi soţi…aşaşdar „misiune a unui serviciu secret străin”. Se cunosc cazuri faimoase de amanţi, iubiri cu scop intruziv… dar să-i şi trimită la altar şi să fie atât de oficioşi, socotim a fi mai mult decât îndoielnic.Cât despre personalitatea feminină a Veturiei Goga, strănepotul Mircea o defineşte ca „femeie cerebrală, o Julietă fanată”. Fanată înseamnă ofilită (fanee= veştejită, ofilită în lb. franceză). Dar, iubite cititor (cititoare), cum să o fi cunoscut Mircea Goga (acum 60 de ani) pe Veturia, la bătrâneţe, decât ca o femeie cerebrală, după experienţa unei vieţi şi departe- firesc -de frumuseţea de altădată? Necruţătoare-i vremea cu chipurile noastre, preabine ştim! Cu neputinţă să nu ne întoarcem la înterogaţiile cititorilor de azi şi din perioada interbelică. A fost iubirea Veturiei şi a lui Octavian Goga doar o minciună cât prima jumătate de secol al XX.lea?? Să nu uităm că Veturia, soţia preotului Lazăr Triteanu a fost o cântăreaşă absolut remarcabilă, apreciată foarte mult în ţară şi apoi peste hotare, la mari festivaluri internaţionale: Beyrouth (în tetralogia lui Wagner), la Viena, Berlin (unde l-a cunoscut pe Richard Wagner), că a cântat în faţa lui George Enescu. Entuziasmat de forţa şi delicateţea melosului ei, a invitat-o a doua zi spre a o prezenta la palatul regal regelui Carol I. Îndată a câştigat amiciţia reginei Elisabeta cu care vorbea perfect în germană şi care i-a rezervat rolul de doamnă de onoare. A cântat din Schumann, Schubert, acompaniată de George Enescu şi Cella Delavrancea. Regele Carol I a decorat-o cu „Bene Merenti” A fost stimată foarte în cercurile regale. În anii comunismului, soţia (văduva) lui RichardWagner vine în România s-o viziteze, bucurând imens autorităţile izolate altfel pe scena internaţională..A fost împinsă doar din spate de serviciile germane în ascendenţa ei sau se datorează toate acestea unor calităţi personale remarcabile?.Simpla apartenenţă secretă la nişte interese străine te poate face agreabilă tuturor? Lăsăm cititorul să judece.

Să revenim la problema esenţială: a fost sau nu o iubire autentică între cei doi? Am văzut părerea autorului cărţii.. Cunoscând că Veturia a fost o soprană şi una excepţională, o stea în ascendenţă cu mult înainte de a se apropia ei sentimental şi devastator, cum se face că ea a renunţat la o atât promiţătoare carieră muzicală? Că a ascultat de soţul care i-a interzis să mai apară în public -solistă apreciată superlativ? Se ştie că după căsătoria cu marele poet, ea s-a dedicat numai soţului ei şi a acceptat ca pentru totdeauna viaţa ei să fie legată de acest mare om şi poet, ca parte a gloriei sale poetice personale. Acest sacrificiu nu putea fi impus de un serviciu străin de sponaj, ci doar de un mare şi înălţător sentiment. O caracetristică majoră, dacă nu definitorie a iubirii este sacrificiul de dragul cuiva. Şi chiar după moartea lui Octavian Goga, i-a cinstit memoria- inclusiv cu un mausoleu al iubirii la domeniul de la Ciucea, unde îşi dorm somnul împreună ( din 1979), justificând legământul latin al iubirii: „aestate et hiberna, procul et proque, usque dum vivam et ultra” („iarna şi vara, aproape şi de departe, cât timp voi trăi…şi dincolo”). Să derulăm însă povestea de iubire a Veturiei, fata preotului Zachei Mureşanu şi poetului Octavian Goga, şi el fiu de preot

S-au cunoscut la Sibiu (Hermnastadt), pe când erau adolescenţi. Ea avea 13 ani, aflată la mănăstirea călugăriţelor Ursuline, iar el având 15, aflat la liceul unguresc Vâltorile vieţii îi vor despărţi, dar lumina iubirii celeste dintâi va izbucni năvalnic atunci când se vor reîntâlni în Italia n 1909. Deşi căstorit cu Hortensia-femeie foarte frumoasă, bogată îndestul, un caracter aparte- devine amant al Veturiei,parte a unei iubiri ascunse şi care răzbate în poeziile sale cu conştiinţa unui greu păcat:

„Iubirea mea-i fărădelege

Cu greu canon de pravilă…

Cine-ar putea să mi-o dezlege.?

Păzită-n fund de peşteră.

Eu sunt tâlharul în prigoană

Străpuns de-a legii suliţă,

Ce înfruntând a lumii goană,

Strângând la pieptu-i o icoană,

Se strecură pe uliţă….”

(„Cântec”)

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5