Veturia şi Octavian Goga- povestea castelului de la Ciucea (4)

Scriind miniseria de articole consacrate volumului aparţinând lui Mircea Goga, am rememorat imagini, acţiuni ale faimosului cuplu pasional, felurite momente care i-au marcat. De astă-dată, meditând într-o perspectivă creştină şi de pe un alt palier al propriei mele existenţe, explorând destinul literar-uman alcuplului „sacralizat”.

Putem privi faptele cuiva neutru, dar a le privi prin prisma binelui şi răului, a preceptului ce ni-l spuneau părinţii, că „există un Dumnezeu drept care binele-l răsplăteşte şi răul îl pedepseşte”- ne va fi de negreşalnic folos. Într-o lume în care se păcătuieşte cu nonşalanţă şi în care răul este considerat normă existenţială obişnuită, trebuie amintit că păcatul cauzează suferinţă, iar suferinţa nu o doresc nici cei ce nu vor să ştie de păcat şi nici nu pricep ci între cele două există o legătură de indestructibilitate.. Când loveşte dezastrul, nenorocirea, întrebăm adesea pentru ce ni se întâmplă aceasta? Răspunsul este pentru că l-am izgonit pe Dumnezeu din comportamentul nostru, îl vrem şi din şcoli, din presă, societate. Atunci, pentru ce îl facem responsabil? După ce protopărinţii au păcătuit, îndată a urmat perspectiva suferinţei: pământul, blestemat în locul omului va rodi pălămidă, Adam şi noi vom trudi din greu, iar strămoaşa Eva aude glasul dumnezeiesc: „voi înmulţi suferinţele tale. În dureri vei naşte fii”

Scriind acestea, mi-am aplecat gândurile la castelul de la Ciucea, la povestea lui, la cei care au trăit acolo, spre a ajunge şi la Octavian Goga.

Povestea castelului de la Ciucea, comună aflată la circa 80 de km. de Cluj, pe superba vale a Crişului Repede, începe spre sfârşitul de secol al XIX-lea, când foarte bogatul avocat din Huedin, Miklos Bencze obişnuia să vină în aceste locuri încântătoare, în care avea proprietatea unor terenuri. Nu venea singur, ci mai adesea cu o nepoată a sa, fiica surorii sale, pe care o lua în trăsură spre a-i face o bucurie … Numai că fata a crescut, devenind o adolescentă frumoasă. Crescând şi plăcându-i foarte locurile, nepoata i-a zis într-o zi, că dacă ar ridica aici un castel pentru ea, recunoscătoare, ar face orice pentru el. Dornic să-i satisfacă dorinţa, om cu bani grămadă, avocatul a chemat un arhitect din Budapesta, care i-a ridicat un castel. La puţină vreme apoi, s-a căsătorit cu nepoata sa (căsătorie incestuoasă). După doi ani se va naşte fiica lor, Berta Bencze, dar la naştere, tânăra mamă a murit. Copleşit de tristeţe şi nenoroc, avocatul Miklos Bencze a jurat să nu se mai căsătorească niciodată. ( Doamne, de câtă de asprime e nevoie uneori ca să ne vindeci de patimile noastre!) Crescând, Berta l-a întâlnit pe marele poet maghiar Ady Endre, cu care s-a căsătorit. Acesta şi Octavian Goga erau cunoscuţi şi chiar prieteni, deşi nu s-au frecventat asiduu. Poetul român i-a fost recunoscător celui maghiar, fiindcă atunci când a fost încarcerat la Seghedin pentru delicte politice, Ady i-a luat apărarea. Între altele, Goga a fost un excelent traducător din literatura maghiară (Ady, Petofi, Imre Madacs). Primul război mondial avea să-i despartă destinal, Goga plecând la Bucureşti. Ady şi Berta Bencze au locuit aici între 1915-1917. Poetul fiind foarte bolnav, Berta l-a luat la Budapesta, unde a murit în 1919. Văduva poetului n-a mai avut puterea sufletească să trăiască în frumoasele locuri de deasupra văii Crişului Repede fără a-l avea alături pe soţul ei şi i-a scris lui Octavian Goga, oferindu-se să-i vândă castelul de la Ciucea. ..(locaţie bântuită de nenoroc).

Cum tocmai se reîntorsese în Transilvania, Goga s-a arătat entuziasmat de ofertă: ” O văduvă nu se refuză, iar când aceasta este văduva lui Ady Endre, cumpăr proprietatea, chiar dacă ar fi s-o fac cuiva cadou…” (Mă rog, ştia el cui!) Cum primise un rang oferit de Consiliul dirigent al Transilvaniei, echivalent cu cel de ministru, Goga se gândi să cumpere castelul şi să-l ofere amantei sale, Veturia, căsătorită cu preotul Lazăr Triteanu, asistent consistorial la Mitropolia din Sibiu. O luă pe aceasta să viziteze castelul de la Ciucea, dar ei nu-i plăcu locaţia. Soprană celebră îndestul, „privighetoare a Transilvaniei”, apoi „privighetoare a României”, nu putea suporta claustrarea în această locaţie oricât era de fermecătoare. O va accepta doar când se va căsători legal cu poetul, la 15 ianuarie 1921, spre a locui aici împreună. Prima soţie a lui Goga, Hortensia, era –cum aminteam- fiica celui mai bogat român din Transilvania, directorul Băncii „Albina”. Fără a dispune acum de resurse, Goga se împrumută la Banca Agricolă din Cluj pentru a plăti cele 250.000 de coroane austro-ungare cu care se înţelesese cu văduva lui Ady Endre. Împrumutul nu este suficient şi Hortensia, frumoasa lui soţie dintâi, se oferi să-i dea un consistent împrumut. Ulterior, va refuza să i se returneze suma.

Profitând de o lege apărută (vădit şi în interesul său), prin care se anulau datoriile tuturor celor care cumpăraseră pământ în transilvania, Goga plăti văduvei doar o parte din valoarea convenită de 280.000 de coroane. Cădere din păcat în păcat. Adulter şi încă cu o soţie de preot, el care avusese soţie de preot – el însuşi fiu de preot, asupritor de văduvă necăjită şi întristată şi apoi simonie, adică târguitor de cele sfinte, căci face târg cu preotul Triteanu să-i cedeze nevasta şi-l va face episcop al Romanului.

Reclădeşte castelul de la Ciucea, răvăşit de luptele dintre Armata română şi trupele guvernului sovietic al lui Bela Kun (originar –se spune- din Cociu, de la noi). Ridică o nouă clădire, cu etaj şi verande largi, cu splendidă perspectivă, în vreme ce fostul castel (poate cam mult spus) rămâne să-i fie folosite odăile pentru cazarea slugilor. Dar…cu bani ce s-ar fi cuvenit văduvei lui Ady Endre. Oricâte legi s-ar da, dreptatea nu poate fi călcată în picioare, nici nu e prescriptibilă în faţa lui Dumnezeu şi a istoriei.…

Umbra păcatului devine la modul universal blestem şi nenoroc, precum am putut vedea îndestul şi până acum. Octavian Goga şi Veturia nu vor avea copii, iar apariţia fascismului, care a produs o seprarare teribilă între oamenii- pro şi contra- află în poet un membru al feluritelor formaţiuni de extremă dreaptă, încît Goga e supranumit „micul Fuhrer”, „Fuhrerul de la Ciucea”. Intră în francmasonerie ( unde face impardonabila greşeală de a le vorbi acestora despre…creştinism. A vorbi diavolului despre bunul Dumnezeu e păcat capital.) Ajuns prim-ministru la 22 decembrie 1938, dă primele legi antisemite. Se pretindea evreilor să dovedească prin acte că s-au născut aici şi nu-s pribegi din alte ţări (Germania, Polonia, Ungaria, Austria etc.) privând jumătate din cei circa 600.000 de evrei de cetăţenie.Contemplând istoria, putem constata dezastrul celor ce au prigonit acest nefericit popor de pribegi, hăituiţi dintr-o ţară în alta privaţi de drepturi şi ucişi în lagărele morţii sau în pogromuri.

La 7 mai 1938, când se întoarce la Cluj şi apoi la Ciucea, când se afla în parcul castelului, suferă o puternică comoţie cerebrală, care se va dovedi a-i fi fatală după două zile.

Nu avem date suficiente pentru a şti dacă la mijloc a fost o cauză naturală, organică, posibilă celor cu fire năvalnică (Adrian Păunescu, Ioan Alexandru, Beethoven). Stilul său „latrans”, adeverit încă de prin 1905, preanunţa pe viitorul „Fuhrer de Ciucea” : „Eu, graţie structurii mele suflteşti, am crezut totdeaunacă poetul trebuie săfie un răscolitor de mase, un factor de rebeliune…”) O fi fost în cauză o lovitură puternică a cuiva din umbră- francmason sau nu? Evreu sau nu din cei câtor le adusese nenorocirea lipsindu-i de cetăţenie? A altora? A presuopune-cum face strănepotul Mircea Hoga – că la mijloc arfi fostpropria-i soţie, sfidează elementara raţiune, fiidcă în poet ea a văzut rostul şederii laciucea, rostul vieţii ei de până atunci şi încă al celor încă patruzexi de ani cât îi va supravieţui afos persoanasa, apoi eternizarea memoriei lui şi a iubirii lor. dacă Eminescu deplângea lipsa de înţelegere a femeii iubite, pe care ar fi nemurit-o cu versul său („Ai fi trăit în veci de veci / Şi rânduri de vieţi…”), Octavian Goga a aflat acea fiinţă care i-a închinat generoasă întreaga viaţă. Doar că vântul rece al nenorocirii i-a despărţit mult mai repede decât crezuseră. Dincolo de căderi, greşeli şi păcate, literatura română înregistrează o impresionantă dramă pasională pe care n-o pot spulbera subiectivisme vindicative.