Victor Toader Pop: Impactul omului asupra mediului și perspectiva Bisericii Ortodoxe asupra acesteia

Astăzi pe data de 5 Iunie a fiecărui an sărbătorim în mod solemn Ziua Mondială a Mediului. Dar știm noi ce sărbătorim? Știm noi cum să ne raportăm ca și creștini la mediul înconjurător? Știm noi ce responsabilități avem? La aceste întrebări aș vrea să răspund în rândurile care urmează.

   Criza ecologică prin care trece astăzi omul și  globul pământesc este o consecință a folosirii neresponsabile a resurselor de către acesta. Omul prin dorința de putere și supremație a extras din bogățiile care sunt pe Terra spre a le exploata. Această exploatare intensă și de durată a dus la criza ecologică din zilele noastre, care se manifestă prin lipsa aerului curat din orașe, apa potabilă din ce în ce mai rară, deșeurile întâlnite la tot pasul, oceanele invadate de insule de peturi, malurile râurilor pline de aluviuni cu peturi și diferite reziduri de plastic care se vor degrada în câteva sute de ani, industrializarea care poluează intens, folosirea iresponsabilă a deșeurilor radioactive și a deșeurilor reziduale. Omul contemporan a devenit prin excelență din consumator un devorator, nu îl mai interesează cum va fi mâine sau peste un an, cum va fi mediul înconjurător pe care îl va lăsa copiilor, nepoților. Tot orizontul omului modern este axat doar pe ,,Eu,, astăzi să îmi satisfac toate poftele. Dar cu ce preț? Acest preț nu este conștientizat de omul contemporan sau dacă acesta este conștient nu își dorește să fie un protector al mediului. Această  criză  se datorează omului.

                                       Criza ecologică și omenirea

Criza ecologică este un fenomen relativ nou în istoria omenirii, aceasta derivă din criza antropologică. Această criză reflectă la dimensiuni mondiale criza interioară a omului.^[1] Deși această criză globală este de domeniul actual, se datorează și faptului că doar acum în ultimul moment omul a ajuns să o recunoască ca pe o reală criză. Această recunoaștere este benefică pentru corectarea educației noastre față de mediul înconjurător și repararea pe cât este  posibil a greșelilor făcute. Pentru a înțelege cum era armonia între om și natură, trebuie să mergem la origini, când omul și mediul înconjurător nu erau în contradicție, din contră se respectau. Revenirea la originea de echilibru ecologic este imperios necesară dacă vrem să lăsăm generațiilor viitoare un mediu curat, resurse de calitate și  hrană ecologică. 

Beneficiile pe care le obține omul de pe urma naturii din mediul înconjurător

1. Servicii de suport – necesare pentru producerea celorlalte servicii (reciclarea nutrimentelor, formarea solului etc.)

2. Servicii de aprovizionare – produse: lemn, fibre, combustibili, resurse genetice, produse medicinale naturale și farmaceutice, apă dulce.

3. Servicii de reglare - păstrarea calității aerului, reglarea climei, reglarea apelor, reglarea eroziunii, purificarea apelor, reglarea bolilor, reglarea dăunătorilor, polenizarea.

4. Servicii culturale - îmbogățirea spirituală, dezvoltarea cognitivă, experiențe de reflectare, recreere și estetice.

Industrializarea agriculturi a adus benefici imense pentru agricultură, omul industrializat lucrează  pământul cu ușurință, marea grijă a omului modern  a fost de acum să scoată producție cât mai  mare prin orice mijloc. Aceste mijloace care nu sunt prietenoase totdeauna cu mediul ci sunt ostile mediului le putem identifica ca fiind: îngrășământ chimic, tratarea semințelor, erbicidarea, deșeurile de combustibil, revoluția genetică și altele.

Știm că în trecut omul muncea cu foarte mare greutate câmpul arid, care îi oferea destulă hrană pentru a supraviețui, dar omul acelui timp era într-o legătură armonioasă cu mediul, îl respecta și avea grijă de el. Odată cu industrializarea, omul industrializat și modern a reușit supunerea pământului, a reușit creșterea producției dar și ușurarea muncii lui individuale. Paradoxal odată cu ușurarea muncii sale, acesta a uitat de respectul pentru natură a uitat și de mulțumirea datorată Creatorului și a urmat calea dezechilibrului ecologic. Accentul de pe Dumnezeu a căzut pe om, omul poate face totul, el are toată puterea și el o deține.

Astăzi în lume au apărut diferite organizați care militează pentru apărarea Terrei de noi înșine în primul rând, voi aminti doar câteva dintre acestea: Mișcările ecologiste; Partidele ecologiste; Fundația Greenpeace România; Pro Natură; Soft-pedal; Asociația operatorilor din industria Ecologică - Bio România; Asociația  pentru protecția  consumatorilor din  România; Asociația  Green; Legea Codrului; Forța Naturii; iar  pe pagina Ministeriului Mediului și Pădurilor găsim un document ce este întins pe 47 de pagini cu denumirea și adresa diferitelor asociații care apără mediul pe teritoriul României.^[2]

România apără și protejează  pe teritoriul national dezastrele ecologice prin Ordonanța de urgență nr. 195/2005, publicată în Monitorul Oficial al României. Această lege a întrat în vigoare începând cu data de 29.01. 2006. ^[3] Iar  Uniunea Europeană are o deosebită aplecare spre latura ecologică, în acest sens, funcționează Comisia Europeană pentru mediu, care veghează pentru armonizarea legilor naționale cu cele europene dar și pentru implementarea acestora în teritoriu.

Toate mișcările pro-ecologie și toate legiferările aflate în vigoare astăzi sunt bune, însă sunt lipsite de substanță.  Acestea cer cu vehemență să se facă o schimbare de amploare în favoarea renașterii echilibrului dintre om și natură. Desi au fost nenumărate momente supranumite ,,momentul 0, în ce privește ecologia, totuși după un timp relativ scurt, ne vedem inundați din toate părțile de reziduri. Un caz concret în ce privește metoda de ecologizare supusă eșecului este Valea Someșului unde eu locuiesc. Tot cuprinsul Județului Bistrița – Năsăud a fost ecologizat prin intermediul unor ONG-uri, prin impicarea copiilor și a voluntarilor,  prin intermediul Primăriilor care au plătit deținuți pentru ecologizarea râurilor, multe emisiuni pe posturi TV și Radio pentru conștientizarea și responsabilizarea oamenilor cu privire la natură,  aceasta s-a dovedit a fi un eșec, poate nu un eșec total, pentru faptul că în aceaste campanii de ecologizare Biserica Ortodoxă a fost și cred că va fi în continuare o apărătoare și un  militant activ pentru protecția  mediu. Înainte de venirea primei zăpezi pe cuprinsul județului  curățenia era păstrată, nu îți era rușine când mergeai pe malul râurilor sau pe drumurile din județ, în primăvară, la topirea zăpezii, se puteau observa nenumărate peturi și deșeuri menajere pe majoritatea drumurilor. Râurile sunt îngropate în adevărate bombe ecologice,^[4] ne punem întrebarea: de unde au apărut acestea în doar trei luni? Cine le-a aruncat? Cine este responsabil?

Noi toți suntem responsabili, dacă primăriile, asociațiile pro-mediu, ONG-urile, voluntarii, copii  și Biserica au făcut campanii și curățenie pentru ca aceasta să fie păstrată. Curățenia nu s-a păstrat din mai multe motive, printre care putem identifica: nepăsarea, lipsa de respect, intoleranța, neatenționarea celor care poluează. De ce nu sa păstrat un mediu relativ curat? Răspunsul este simplu, nu plătești amenzi pentru poluare nu îți pasă de mediu, nu ești pus să ecologizezi nu îți pasă de natură, eventual iei în derâdere pe cei care o fac.

                                                  Sfânta Scriptură și ecologia

Referatul biblic din Facere ne reamintește faptul că a fost o armonie la început între om și natură, omul era pus de Dumnezeu în centrul creației, stăpân peste aceasta.

,,Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste pești mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul! Apoi a zis Dumnezeu: Iată, vă dau toată iarba ce face sămânță de pe toată fața pământului și tot pomul ce are rod cu sămânță în el.”^[5]

Atunci în aceea armonie  ,, a privit Dumnezeu toate câte a făcut și iată erau bune foarte”^[6]. Această armonie a fost perturbată după ce protopărinții noștri  Adam și Eva au căzut în păcatul strămoșesc, din acel moment nu au mai fost stăpâni peste natură ci au fost nevoiți să se apere împotriva calamităților naturale iar pământul le-a fost  potrivnic, acesta îi va oferi ,,spini și pălămidă …, și te vei hrăni cu iarba câmpului.”^[7]  În paginile Vechiul Testament găsim o prescripție prin care ne este interzis să profanăm natura prin distrugerea pomilor ,,dacă vei ține multă vreme înconjurată o cetate, ca s-o cuprinzi și s-o iei, să nu strici pomii ei cu securea, ci să te hrănești din ei și să nu-i dobori la pământ.”^[8] Iar despre tratamentul omenos aplicat animalelor Sfânta Scriptură ne învață să ,,nu legăm gura boului care treieră”.^[9]  Psalmistul David îi oferă Creatorului un frumos imn care reflectă frumusețea, contemplarea și găsirea lui Dumnezu  prin natură, ,,Cel ce răsari iarbă dobitoacelor și verdeață spre slujba oamenilor, Ca să scoată pâine din pământ și vinul veselește inima omului”^[10] această contemplare a lui Dumnezeu în creație o regăsim mai pregnant  la Sfântul Apostol Pavel care ne învață că ,,Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înțelegându-se din făpturi” ^[11]  Mântuitorul Iisus Hristos când a primit botezul în Iordan de la Ioan Botezătorul, a participat la un moment de excepție, apa Iordanului recunoscând pe Creatorul ei s-a întors înapoi. Natura a tresărit și s-a bucurat nespus în acel moment.  

            În Vechiul și Noul Testament găsim nenumărate pasaje care ne vorbesc despre curăția prin apă în mod special. Vindecarea de lepră în apele Iordanului a lui Neeman Sirianul; Când cineva mergea în vizită la un prieten era întâmpinat pentru a i se spăla picioarele și mâinile; o altă curățire prin apă o găsim la Templu; Curățirea omului care se practica în comunitatea de la Qumran este un  alt exemplu concludent; Botezul practicat de Ioan Botezătorul și  Botezul creștinilor.

      Biserica și grija acesteia pentru om și mediul înconjurător

Biserica în strânsă legătură cu credincioșii mereu au adus în spațiul public necesitatea ca omul să sfințească natura, mediul înconjurător și Cosmosul. Creștinul responsabil împreună cu renumitul dogmatist  Panayotis Nellas, cred cu tărie că menirea noastră nu este de a devora această lume ci de a o transfigura.

Omul din trecut era strâns legat de natură și de biserică. Viața lui era un ciclu de evenimente care începea primăvara cu semănatul, intreținerea culturilor și recoltatul, urmat de depozitare. Tot acest proces era legat de rugăciune și de mulțumire lui Dumnezeu.  Viața țăranului care era totalmente dedicată muncii era legată ca printr-un cordon ombilical de rugăciunile Bisericii.

Prin rânduielile de sfințire a caselor, a fântânilor, a țarinii, a semănatului, a grâului, a viei, a corăbiei, a animalelor, prin rugăciunile pentru izbăvire de cutremur, de tunet și fulger, de ploi, de boli molipsitoare și mai ales la aducerea primelor roade în biserică pentru a fi sfințite. Dar cea mai explicită acțiune asupra naturii o găsim în Rugăciunea de la Aghiasma cea Mare de la Botezul Domnului. O altă rugăciune importantă care se face este Vecernia plecării genunchilor din Duminica de Rusalii^[12].  Biserica prin preot prin ecteniile ce le rostește în slujbele religioase și ierurgii, solicită binecuvântarea lui Dumnezeu pentru intervenția omului asupra creației. Această lucrare trebuie să fie una responsabilă și de spiritualizare a materiei.^[13]

Această criză a mediului a luat amploare ,,îndeosebi după al doilea război mondial și după răspândirea ideologiei dezvoltării, abuzul asupra creației a început să aibă proporții dramatice. Omul a intervenit brutal în curgerea firească a lucrurilor și a provocat schimbări nefirești^[14] Această abordare a omului a făcut  ca acesta să nu mai fie interesat de lumea naturală și mediul înconjurător cu toate frumusețile lui ci a preferat să se înstrăineze într-o lume artificială construită de el. Noul mediu creat de om pentru el pune între creația naturală și el, produsele și subprodusele tehnologiei. Liniștea este înlocuită cu: orașe, zgomot, asfaltul, betonul, viața mecanizată, poluări. Așadar mediul devine un inamic și omul care se răzvrătise în decursul istoriei împotriva lui Dumnezeu, vede  cum natura se răzvrătește împotriva lui și îl amenință.^[15]

În creație noi oamenii pe lângă faptul că îl contemplăm pe Creatorul nostru,  noi ne apropiem tot mai intim de aproapele nostru cu care lucrăm împreună la transformarea acestei lumii și la spiritualizarea acesteia. Părintele Dumitru Stăniloae a meditat foarte frumos la acest lucru, acesta a scris ,,Fiecare poate contribui la coruperea nu numai a unei naturi care îi aparține personal, ci a naturii care aparține tuturor. Aceasta indică o responsabilitate a omului față de natură, în care e implicată o responsabilitate față de semenii săi. Iar acuitatea acestei responsabilități arată că ea are un temei într-o responsabilitate față de o Persoană supremă, Care e Creatorul naturii și al oamenilor.”^[16]

Biserica și credincioșii au nevoie de un mediu curat și ecologizat. Creștinul este încreștinat prin apa Botezului; apa o folosim ca element principal și la Aghiasma Mare și Aghiasma Mică; untdelemnul este o altă materie folosită în biserică; apa, vinul și prescura le regăsim la pregătire Sfintelor Daruri. Acestea se cer de către rânduiala Bisericească a fi curate, fără elemente impure.

            Biserica Ortodoxă a resimțit această cădere ecologică relativ de curând, nu îmi este pierdută din memorie imaginea preotului paroh din satul meu care în ziua de Bobotează mergea împreună cu toți credincioșii la râu pentru a săvârși slujba de Sfințirea a Aghiasmei Mari. Astăzi unde să mai faci sfințirea, în mijlocul mormanelor de peturi și a deșeurilor menajere, acea apă curată nu o mai regăsim  pe râurile noastre. În vechime bătrânii învățau pe tineri să nu arunce nimic impur pe apă, în acele timpuri, apa putea fi consumată aproape din orice loc, astăzi nici nu mai poți risca un asemenea gest. Astăzi sfințirea se face în piețe, pe platouri, cu apa reținută în diferite recipiente. Apa este adusă din locuri potabile dar de multe ori în recipiente de plastic și peturi. Există și astăzi locuri din ce în ce mai rare care păstrează obiceiul de a merge la un râu pentru slujba de Sfințire dar această practică frumoasă și de binecuvântare a apelor devine un spectacol mediatic și de întrecere între cei care se vor arunca după Sfânta Cruce în apele râurilor.

            Biserica Ortodoză a luat atitudine privind criza ecologică în care se află lumea și a hotărât la inițiativa Patriarhiei Ecumenice ca în prima zi a anului bisericesc, care începe la data de 1 septembrie, să se sărbătorească ziua rugăciunii pentru  mediu, această hotărâre a fost acceptată și  preluată de Bisericile Naționale. S-a alcătuit și o slujbă specială pentru sărbătorirea acestei zile. Biserica apără mediul prin diferite congrese ecologice ordinare și extraordinare care se desfășoară sub egida Patriarhiei Ecumenice sau a diferitelor Bisericii Naționale și locale.^[17]  

            Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului, sărbătorită pe 6 iunie 2017, fiind invitat în regiunea Boeotia, Grecia, unde a vizitat cu această ocazie regiunea tulburată din punct de vedere ecologic a râului Asopus, unde acest râu este definit de patriarh, ca fiind un microcosmos al crizei globale. Prin poluarea acestui râu cauzată de deșeurile de crom hexavalent, care este extrem de toxic și prin alte metale dovedite ștințific foarte cancerigene pentru ființele umane. Patriarhul Ecumenic a spus că :,, Știința oferă o bază garantată pentru rezolvarea și prevenirea devastării mediului, dar și pentru restaurarea parțială a distrugerii mediului. Cu toate acestea, nicio realizare tehnică sau tehnologică nu poate aborda, în cele din urmă, criza ecologică din cauzele principale. Iar rădăcinile crizei noastre ecologice se regăsesc tocmai în încălcarea de către omenire a relației sale echilibrate cu mediul natural și în incapacitatea ecosistemelor și resurselor naturale de a-și susține stilul de viață contemporan. Pentru a fi mai precis, lumea noastră foarte dezvoltată din punct de vedere financiar părăsește deja o amprentă incontestabilă prin producția și consumul de mărfuri lacome, poluarea incontrolabilă a transporturilor moderne, deșeurile nelimitate și emisiile de carbon nesfârșite, împreună cu marile accidente industriale și nucleare, toate acestea contribuind foarte mult la încălzirea globală și schimbările climatice cu ramificații ireversibile și iremediabile.

Protejarea naturii este, în cele din urmă și esențialmente, în interesul tuturor. Comunitățile locale, fermierii, agricultorii, întreprinderile, educatorii, clerul, tinerii și bătrânii - toți ar trebui să fim conscripționați ca gardieni ai mediului natural. Fiecare dintre noi are un mandat moral și o responsabilitate în fața lui Dumnezeu - și bineînțeles în fața întregii lumi - de a îngriji și de a păstra creația. Un Asopus curat denotă o lume curată; Un mediu curat reflectă o societate curată; Și un comerț curat implică o inimă curată.”^[18]

Biserica Sfântă și Mare a lui Hristos felicită cu sinceritate și îi felicită pe toți cei care au contribuit la restabilirea ordinii naturale din această regiune

            Cu ocazia Zilei Mondiale a oceanelor, care s-a sărbătorit în anul acesta în data de 8 iunie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a reamintit faptul că ,,vocația noastră este de a conserva mediul înconjurător ca administratori și nu ca proprietari ai creației.” Cu acest prilej Întâistătătorul Bisericii noastre a spus că: ,, Întreaga creaţie, întreaga făptură, este făcută pentru sfinţire, pentru binecuvântare. De aceea, noi, cei care suntem botezaţi în numele Preasfintei Treimi, trebuie să ne comportăm în lume binecuvântând şi sfinţind locul în care trăim şi având o grijă deosebită pentru creaţia lui Dumnezeu: să nu o urâţim, să nu o profanăm, să nu o distrugem, să nu distrugem frumuseţea pământului, să nu distrugem frumuseţea râurilor, să nu poluăm apele mării şi ale oceanelor.” Referindu-se la poluare, care este un păcat și este  făcută de oameni lacomi și iresponsabili ,, Multele noastre păcate care sunt o poluare a sufletului determină adesea şi o poluare a creaţiei. Este o legătură între sufletul păcătos şi natura profanată de omul lacom de înavuţire şi care nu este responsabil pentru darurile primite de la Dumnezeu ca să le cultive şi să le transmită şi generaţiilor viitoare.” Părintele Patriarh, recomandă creștinului faptul că  trebuie să respecte mediul și să contribuie la îmbunătățirea și sfințirea locului în care acesta trăiește. ,, De aceea, sfinţirea caselor, sfinţirea grădinilor şi sfinţirea lumii pe care a creat-o Dumnezeu ne cheamă la multă responsabilitate. Să binecuvântăm darurile primite de la Dumnezeu şi să-I mulţumim!”^[19]

Biserica a dorit să clarifice raportul  dintre creștini și animale, fiind că acestea simt bucuria și durerea. Animalele  pot fi puse în slujba omului, spre a-l ajuta pe om și ai fi alături. Uciderea lor este permisă de către Biserică doar atunci când acestea devin periculoase și  când este nevoie de hrană și îmbrăcăminte. Uciderea lor însă  trebuie să fie rapidă, fără ca acestea să sufere multă durere și chin. Nu trebuie ucise animale pentru a satisface diferite pofte. Iar vânătoarea este recomandată de Biserică doar pentru apărarea de fiare sălbatice, din nevoia de hrană și îmbrăcăminte. Vânătoarea de plăcere, sau ca sport nu este admisă.  Preoții sunt opriți de la vânătoare prin canoane.^[20]

                                                             Ca și concluzie

      Astăzi se încearcă prin toate mijloacele posibile de a conștientiza și a-l face pe  om să fie responsabil de mediul înconjurător în care se află.  De a fi echilibrat și a înțelege că risipa în diferitele forme va distruge planeta. Stratul de ozon a scăzut vertiginos, încălzirea globală ne afectează tot mai tare, resursele tot mai puține sunt semne clare care indică dezastrul spre care se îndreaptă planeta și omenirea.

Criza ecologică este totalmente criza omului, omul modern  nu mai dorește să lase generațiilor care vin după el o lume curată, frumoasă și echilibrată. A fi ecologic este înțeles de către o mare parte din oameni doar un moft, o categorie aparte care dorește să iasă în evidență.

Mișcările care promovează un mediu curat și ecologic ar trebui să nu militeze singure și diferit. Mă bucură faptul că în acest parteneriat de apărare a mediului înconjurător a fost cooptată și Biserica, deși această cooptare este una recentă în scurt timp s-a ajuns la un real adevăr.  Acest parteneriat  are interese comune benefice pentru ambele părți.

Un alt  lucru benefic pentru mediu este  faptul că cele mai industrializate țări și-au dat mâna pentru o scădere a poluări stratului de ozon, scăderea deșeurilor radioactive și alte decizii importante pentru omenire și ecologie, ca peste tot și în acest domeniu există divergențe.

Omul pentru a fi educat să fie prietenos cu natura, trebuie să fie prietenos cu el însuși, frumusețea vine din interiorul lui. Mă bucură faptul că tânăra generație este educată ecologic încă de pe băncile școlilor. Tânăra generație va fi astfel,  mai atentă cu mediul și îl va respecta mai mult ca noi cei care ne învârtim mereu în cerc.

Biserica a luat atitudine și a îndemnat pe credincioși prin pastorale, predici, acțiuni de ecologizare și informare să fie responsabili cu ei înșiși și cu mediul. Creștinul să își ia în serios vocația de preot al creației primită prin Taina  Sfântului Botezului și să lucreze schimbarea lui în primul rând, schimbarea a celor ce sunt în apropierea lui și implicit schimbarea lumii în bine.

Bibliografie

• *** Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic Şi De Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2008
• ***Biblia sau Sfânta Scriptură, Versiune diortosită după Septuaginta, Redactată, Adnotată și Tipărită de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2009.
• Statutul Biserici Ortodoxe Române, aprobat de Sfântul Sinod prin hot. nr. 4768/28 noiembrie 2007 şi, în temeiul Legii 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, a fost recunoscut de Guvernul României prin H.G. nr. 53/16 ianuarie 2008, şi publicat în Monitorul Oficial nr. 50/22 ianuarie 2008. Textul acestui Statut este în vigoare cu toate amendamentele aduse de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
• Pierre Riffard, Dicționarul esoterismului, Editura Nemira, București, 1998.
• Filocalia, vol.9, Editura IBMO, București, 2013.
• Molitfelnic, Editura IBMBOR, București, 2006.
• Pr.Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol.I, Editura IBMBOR, București, 2010.
• Mantzaridis Georgios, Morala Creștină”, trad. Cornel Constantin Coman, Bizantină, București, 2006.
• H. Tristiam Engelhardt jr., Fundamentele bioeticii creștine, Editura Deisis, Sibiu, 2005.
• Ierotheos Vlahos, Bioetică și Bioteologie, Editura Cristiana/ Sfânta Mănăstire Nera, București, 2013.
• Ioan Zăgrean, Morala Creștină, Manual pentru Seminariile Teologice, ediția a V-a, Editura Renașterea, Cluj – Napoca, 2006
•  Mladin, Nicolae,  Poruncă și libertate, Prelegeri de Morală Ortodoxă, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2013.
• John Breck, Darul sacru al vieții, Editura Patmos, Cluj – Napoca, 2003.
• Sfântul Nectarie de la Eghina, Morala Creștină, Editura Doxologia, Iași, 2013.
• Andrei Andrecuț, Morala Împărăției, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2011.
• Andrei Andrecuț, Principii de Morală Creștină, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2011.
• Andrei Andrecuț, Păstorul și turma, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2012.
• Ștefan Iloaie, Responsabilitatea Morală Personală și comunitară, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2009.

http://ltcn.ro/wp-content/uploads/2011/10/brosura.pdf

https://www.facebook.com/pg/radioSOMES/posts/

http://lege5.ro/Gratuit/hazdinrs/ordonanta-de-urgenta-nr-195-2005-privind-protectia-mediului/4

http://www.mmediu.ro/beta/wp-content/uploads/2012/05/2012-05-22_transparenta_ong_listaongurimediu.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Echilibru_ecologic

https://dexonline.ro/definitie/ecologie

https://www.patriarchate.org/-/address-by-his-all-holiness-ecumenical-patriarch-bartholomew-for-world-environment-day-boeotia-greece-6-june-2017-

http://basilica.ro/ziua-mondiala-a-oceanelor-cuvinte-ale-patriarhului-daniel-despre-ocrotirea-mediului-inconjurator/