Visul meu a prins viaţă

„Dacă visele pot prinde viaţă, atunci anul acesta visul meu nu a prins doar viaţă, ci chiar şi rădăcini. A vizita o ţară cu care ai atâtea în comun este ca şi reîntâlnirea cu un vechi prieten, fiind de-o mândrie nemărginită, dar în acelaşi timp şi dezolantă. E trist că Republica Moldova şi România până astăzi încă nu s-au îmbrăţişat, însă din fericire, cunoaşterea reciprocă tinde spre cele mai înalte culmi. Asociaţiunea ASTRA este cea care ne ajută de mulţi ani încoace ca noi, tinerii basarabeni, să cunoaştem mai profund istoria, locurile extraordinare şi oamenii de excepţie din Ţara Mamă. Dacă anul trecut am fost la Suceava, atunci anul acesta am fost la Tabăra “Aсasă la noi” din Judeţul Bistriţa-Năsăud.
Pentru început am mers prin oraşul Iaşi, unde am revăzut-o pe Distinsa doamnă Areta Moşu, Preşedintele ASTREI de la Iaşi, care ne-a întâmpinat cu braţele deschise şi cuvinte care nu te lasă indiferent. Am vizitat fantasticul Muzeu al Unirii A.I.Cuza şi am pornit din nou la drum. Ţin să menţionez că în viaţa mea nu am văzut un contur mai frumos al naturii. Munţii, râuleţele şi pădurile îmi furau mereu privirea mea şi a colegilor. Au fost momente în care chiar dacă vizitai un liceu sau o Primărie amprentele rămâneau în sufletul nostru. Când am vizitat Centrul de Patrimoniu din Bistriţa, directorul ne-a organizat o mică excursie chiar şi prin cabinetul său. Mobila avea un stil aparte şi după ce ne-a spus că fotoliul aparţinea lui Ceauşescu toţi s-au grăbit să se aşeze în el. Pe pereţi atârnau poze cu bătrâni, ornamentate cu lemn prăfuit. Domnul Director a zis :“Am făcut rama acestor poze din rămăşiţele unor ferestre a unei biserici foarte vechi. Am făcut poze bătrânilor din împrejurimi. Dacă tot ei au privit prin aceste geamuri când erau în biserică, atunci i-am făcut să privească mereu.” Atât de simplu şi de emoţionant... Îi mulţumim.
Am vizitat şi o mulţime de muzee. Preferatele rămân a fi Muzeul de Artă Comparată din Sângeorz-Băi şi Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud. Un concert în stil medieval a fost o surpriză pentru mine, deoarece muzica aceea e însăşi întruchiparea veseliei şi libertăţii. Sunt norocoasă şi de data aceasta. Casa marelui Liviu Rebreanu a fost memorabilă. Custodele muzeului ne-a vorbit ceea ce nu puteam auzi de la un profesor. Îi mulţumim din suflet pentru tot ceea ce face, ca numele marelui Liviu Rebreanu să fie înveşnicit. Cele şapte zile au fost unealta care ne-a permis să vedem şi Păstrăvăria Fiad, Biserica Evanghelică, Hotelul Castel Dracula, Casa lui George Coşbuc, Turnul Bistriţei, Salina Praid, Băile Figa, , Muzeul Grănicerilor, herghelii de cai şi multe altele.
Bravo celor care au fost alături de noi şi le mulţumim. Aceşti oameni minunaţi au fost: D-nii Lungu Remus; Ioan Seni, preşedintele Despărţământului ASTRA Năsăud; Ioan Neagoş; Luiza Iliescu; Pampa Tudorica. Le dorim multă sănătate şi multă putere acestor oameni! Sper, cu tot dinadinsul, să ne mai revedem!”
Cătălina Cazacu, eleva cl. a X – a,
Liceul Teoretic „Principesa N. Dadiani”, mun. Chişinău