Vremuri tulburi

După ce s-a scurs un sfert din anul 2019, Kaiserul Klaus Iohannis a dat liber Guvernului să iși pună în aplicare programul de guvernare pentru acest an care se bazează pe un PIB de o mie de miliarde de lei, realizat în anul 2018. Un indicator care nu face diferența între activitățile economice care îmbunătățesc nivelul de trai al populației și cele care nu o fac. Un indicator sintetic care reprezintă valoarea monetară a tuturor rezultatelor sub formă de bunuri și servicii prestate de economia națională în decurs de un an, presupunând că s-au scăzut impozitele indirecte. Dacă cifra este reală, e bine, având in vedere faptul că cifrele sunt tot atât de flexibile ca și cuvintele, dar mult mai înșelătoare, pentru că îmbracă forma faptelor obiective. Se cunoaște care este problema cu serviciile, iar bunurile, ca proprietate de mișcare fabricate cu scopul de a fi vândute și încasate, și cum acestea sunt cumpărate în mare parte de către cei cu sacii plini de bani nemunciți, sau veniți de la cei care muncesc pe brânci în străinătate, nu prea au vreun efect în creșterea nivelului de trai al populației. Este cunoscut faptul că peste un sfert din PIB îl constituie taxele și impozitele care vin de la populație și care sunt încasate într-un procent redus cu o influență negativă în total PIB. Așa sunt lucrurile an de an, guvernanții au produs în prezent imensa greșeală politică de a transmite la sute de mii de cetățeni, majoritatea aflați la muncă în străinătate decizia pentru plata fix a sumei de 348 lei contribuții la Fondul de Asigurări Sociale de Sănătate aferente ultimelor 6 luni ale anului 2015, urmând 2016 și 2017 în sumă dublă, care reprezintă ,,Venituri din activități independente” deși conform art. 67/ 1 din Codul Fiscal , arată că este vorba de ,,venituri obținute din activități independente desfășurate în Romania”. Nici nu vreau să mă gândesc la efectul reacțiilor celor vizați, acum când alegerile Euro Parlamentare bat la ușă, în condițiile în care respectiva decizie se specifică faptul că ,,Obligațiile fiscale din prezenta decizie se stabilesc sub rezerva verificării ulterioare, potrivit legii”. În traducere liberă aceasta înseamnă că odata achitate, dacă vor fi achitate, eroarea posibilă aplicării deciziei datorându-se statului, acesta va trebui sa returneze, la paștele cailor, precum taxa auto, sumele plătite, timp în care ele vor umple încă un gol din sacul trezoreriei statului.
Privitor la PIB, am să redau părerea despre acest indicator economic emisă de fostul senator american Robert Kenedy prin anii ”70, PIB-ul: include contaminarea atmosferei, reclamele pentru țigări, și ambulanțele folosite pentru carnagiul de pe autostrăzile noastre. Numără lacătele speciale pentru ușile noastre și închisorile pentru cei care le sparg.
Include distrugerea pădurilor și moartea apelor, nu ține cont de sănătatea familiilor noastre. Nu include frumusețea poemelor, trăinicia căsătoriilor noastre, inteligența dezbaterilor publice sau integritatea funcționarilor publici. Pe scurt măsoară totul cu excepția a ceea ce face ca viața să merite să fie trăită”.
Societatea românească de azi, care trăiește în umbra capitalului, este divizată de erorile clasei politice postdecembriste, care în acțiunile ei folosește tot felul de căi pentru a rămâne la putere, indiferent cine pune mâna pe aceasta. Una din căile cele mai eficace și perfide de a abate atenția de la nevoile prezentului și neliniștea provocata de ele, constă
în a le înfățișa ca necazuri mult mai mici în comparație cu celălalt regim, care ar face ca totul să meargă mult mai rău. Există totuși o brumă de încredere într-o viață mai bună , fie și numai datorită faptului că pentru majoritatea populației, care visează cai verzi pe pereți înca de pe vremea comunismului, nimic nu poate fi mai rău decât situația in care trăiesc în prezent. Politicianul și filozoful Edmund Burke a deschis cândva societatea ca pe un parteneriat între cei morți, cei vii și cei încă nenăscuți. În acest sistem aflat în evoluție, este dificil cine ține partea celor nenăscuți încă, partea viitorului. Este cunoscut faptul că raportul indivizilor în societate sunt ambivalente.
Fie se opun unii altora pentru a obține mai mult capital, fie se asociază pentru a emite reguli de acțiune și legi, de obicei gata încălcate. În condițiile în care regulile astăzi sunt stabilite de piață, ca măsură a tuturor lucrurilor, membrii societății în întregul ei au devenit consumatori, condamnați la o perpetuă mișcare spre aceeași țintă: satisfacerea dorințelor, numai că cei multți nu se pot apropia de acestea.
Te poți bucura de tot ce are viața mai bun numai daca reușești să te abții să exclami asemenea lui Faust : ,,O ! clipă, rămâi , că ești atâta de frumoasă !”.