Zamfira`s show – salutul internaţional – iubire, pace, lumină, adevăr, prietenie între popoarele lumii!

          Bistriţa oraşul burg, cetate, Poarta Transilvaniei şi în vremuri trecute pentru un timp şi Capitală a Transilvaniei, a îmbrăcat pentru cel puţin şapte zile – costumul popular de sărbătoare mondială, noi, scribii acestui eveniment internaţional relatăm pentru posteritate, cu sufletul cuvintelor divine, starea naţiunii, istoria emoţională şi sentimentală a poporului român, gazdă a 15 popoare sosite aici în România, la Bistriţa, în număr de 500 de participanţi de pe toate meridianele Terrei, din Europa, Scandinavia, Asia, America. Şi nu este de ici de colo să-i găzduieşti pentru o săptămână, să fii generos, omenos şi ospitalier, cu demnitatea şi tradiţiile populare ale oaspeţilor nuntaşu sosiţi, zburaţi cu avionul peste mări şi ţări ca-n poema lui George Coşbuc.

          În a treia seară, 27 iulie a.c., a celei de-a 23-a ediţii a Festivalului Internaţional de Folclor Nunta Zamfirei, cel mai mare şi mai tare festival internaţional de folclor din România şi unul din primele din Europa şi, cum scriam – nunta cea mai mare din lume fără dar, în organizarea de-acum tradiţională, după 27 de ani, a Primăriei şi Consiliului Local Bistriţa, a Palatului Culturii Bistriţa şi cu sprijinul IGF, Uniunea Mondială de Folclor, festival internaţional de folclor dedicat Centenarului Marii Uniri din 1918, în Piaţa Culturii din Bistriţa s-a derulat pe scena majestuoasă şi elegantă a festivalului – salutul internaţional – iubire, pace, lumină, adevăr, prietenie între popoarele lumii. Ceea ce urmează este povestea scrisă a acestei frumoase seri de amintit şi de povestit nepoţilor peste ani. Şi nu ştiu de ce mi-a venit în minte, participând seară de seară la festival, celebra zicere a nu mai puţin celebrului scriitor englez de science fiction, H.C.Wells – „Eu sunt de naţionalitate OM”! Căci aşa ne-am simţit cu toţii, scribi şi spectatori, solişti vocali, instrumentişti şi dansatori, fiind parcă uniţi prin fire invizibile de iubire cristică, necondiţionată de aproapele nostru, de fraţii noştri – din 15 ţări, căci este fapt demonstrat – toţi cei 7 miliarde de oameni ai Planeteu Albastre facem parte dintr-un singur popor omenesc – umanitatea – poporul lui Iisus – poporul lui Dumnezeu din cer!

          Iată cum la festivalul internaţional arta şi tradiţiile populare ale popoarelor lumii terestre unesc conştiinţele şi fac să strălucească pe bolta celestă – stelele noii umanităţi! Un om nou sub un cer nou, pe un pământ nou. Un pământ cum spuneam, al iubirii, păcii, luminii, adevărului şi prieteniei între popoarele lumii.

          De acum e un fapt firesc, seara a fost deschisă de intonarea de către soliştii vocali şi de orchestra Palatului Culturii din Bistriţa a Imnului festivalului şi a Imnului Palatului Culturii.

          A salutat publicul numeros, directorul festivalului, ca şi pe oaspeţii din IGF, a mulţumit participanţilor, managerul Palatului Culturii, prof. dr. Dorel Cosma, preşedintele IGF, Uniunea Mondială de Folclor, ce a amintit că imaginile festivalului ajung prinn intermediul internetului pe toate meridianele globului terestru şi, de ce nu, şi la poparele aştrilor – ştiut fiind că undele tv călătoresc la infinit prin cer, prin cosmos, putând fi recepţionate şi de civilizaţiile inteligente din spaţiu, astfel că Nunta Zamfirei poate fi denumită şi o nuntă interplanetară!

          Într-un regal folcloric au evoluat în faţa a peste 1000 de bistriţeni şi turişti străini şi români, prezentaţi cu profesionalism şi calităţi actoiriceşti de Doris Cosma şi Mihai Berbunschi – 11 ansambluri în frunte cu ansamblul gazdă profesionist „Cununa de pe Someş”, ce sărbătoreşte 50 de ani de existenţă, ansamblu condus de apreciatul coregraf Teodor Puşcaş, galonat de premii folclorice naţionale şi internaţionale, ce a prezentat suite de dansuri tradiţionale româneşti, din Transilvania, dovedind continuitatea şi înălţimea valorică a artelor tradiţionale româneşti şi a nestematelor folclorice, nu-i aşa?, cum un filozof indian spunea că „dansul este o filozofie în mişcare”, apoi au intrat în scenă orchestra şi dansatorii prieteni ai Palatului Culturii Bistriţa, făcând parte din ansamblul „Salmoren” din Voiron, Franţa, cu dansuri parcă din salonul aristocratic, regesc al timpului, urmaţi fiind de fraţii-dansatori şi vecini din sudul României de peste Dunăre, membrii ansamblului „Shevitsa” din Sofia, Bulgaria, cu dansuri de o vitalitate slavă. O surpriză plăcută şi tonică pentru cei prezenţi, referitor la vârsta dansatorilor, ce şi pe noi ne-a impresionat deosebit prin eleganţa şi aristocraţia mişcării şi a muzicii valsate, au fost artiştii parcă sosiţi din castelele nordului – înaltele domniţe şi înalţii cavaleri, cu costume medievale superbe – membri ai ansamblului „Rasa” din Lituania, dovedind o vitalitate şi un profesionalism demn de invidiat.

          Ansamblul „Kamuk” din Costa Rica a adus în scenă tradiţiile şi coloratura exotică a dansurilor marinarilor de pe ocean şi a soţiilor lor ce-i aşteaptă pe ţărm, vădind ritmuri de shasta, cha-cha-cha ori rumba, cu mişcări de dansuri ameţitoare pline de sevă, ritm şi colorit şi de fierbinţeala soarelui. Cântecele ruseşti din taigaua şi marea câmpie rusă, precum şi dansurile elegante le-au adus pe scenă dansatorii ansamblului „Vesyahikha” din Belarus, veseli, prietenoşi şi dezinvolţi.

          În sunete ritmice, ritualice, totemice de tobe au suit pe scenă dansatorii ansamblului „Liceo FDT” din Filipine, ce au prezentat câteva tablouri de dans tribal, ritualic, războinic şi incantaţii către zei, împletire ingenioasă între obiceiurile şi folclorul indigenilor – indieni şi marinarii – conchistadori. Ansamblul „Bystrancan” – Slovacia, având un nume frate cu al oraşului nostru Bistriţa, ce în limba slavă înseamnă apă repede, adică apă de munte, au prezentat dansuri parcă venite prin negura vremii din imperiul austroungar, cu o vioiciune şi costume populare ce au stârnit ropote de aplauze la scenă deschisă.

          Din Spania, mai precis din Gran Canaria, au încântat publicul ansamblul Asociaţiei Culturale „El salitre del Faycan”, dansuri ritmate, cu sânge şi soare spaniol, toate, amândouă, ne-au amintit de celebrele dansuri flamengo şi bolero. Astfel, peste timp la Bistriţa la Festivalul Internaţional de Folclor Nunta Zamfirei – urmaşii lui Cristofor Columb, ne referim la ansamblurile din Gran Canaria, Filipine, Costa Rica ori Mexic, au adus coloritul şi robusteţea culturii tradiţionale hispanice şi exotismul unei conexiuni cu străvechea cultură a indigenilor indieni din insule.

          Ansamblul italian „Citta” din Castrovilari, Italia, fraţii noştri de sânge latin, au adus la Bistriţa frumuseţea şi dulceaţa canzonetelor napolitane şi a dansurilor fierbinţi mediteraneene, în frumoase costume viu colorate, denotând unul din popoarele muzicale ale lumii.

          Salutul internaţionalş al festivalului a fost încheiat, magistral, printr-o evoluţie plină de colorit şi de mişcare, de către dansatorii şi orchestra şi soliştii ansamblului „Herencia Mexicana” din Mexic, ce la sfârşitul programului lor şi al serii de-a treia zi, au coborât de pe scenă în public, dansând cu spectatorii împreună, prilej cu care l-am văzut dansând , luat la dans de o mexicancă focoasă şi pe primarul Bistriţei, dl. Ovidiu Teodor Creţu, în vremurile studenţiei fiind şi domnia sa dansator în ansamblul studenţesc „Mărţişorul” al Casei Studenţilor din Cluj, sub îndrumarea celebrului taragotist Dumitru Fărcaş, astfel că dânsul s-a descurcat şi la dansurile mexicane de minune, primind aplauze la scenă deschisă.

          A fost o seară de o comuniune sufletească şi spiritualitate ce denotă atmosfera de armonie, frăţietate şi prietenie ce caracterizează Nunta Zamfirei din Bistriţa, din România!

          Viva Mexico! Viva Bistriţa! Viva România!, s-a strigat din public.

          O seară magică a folclorului mondial, la Bistriţa!