ZILELE „CONEXIUNI”, LA SATU-MARE

Întotdeauna, evenimentele Societăţii Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni” au fost memorabile. Şi vor mai fi. Dacă ar fi să ne gândim la cele desfăşurate la Sighetu-Marmaţiei, Dealu-Mare, Timişoara, Mediaş, Sibiu (în ţară), la Nurnberg, Roma, Atena, Paris, Budapesta, Chişinău, Viena (în străinătate), nu ştim pe care să-l alegem ca fiind cel mai frumos. Reuşite au fost toate, pentru că au constituit momente de promovare în cariera de scriitor, de recunoaştere a valorilor contemporane şi de stabilire a unor schimburi culturale, pornind de la literatură.
Dar, recenta întâlnire de la Satu-Mare, din perioada 6-7 februarie 2015, ne-a marcat în mod deosebit. Poate pentru că suntem tentaţi să ne raportăm, deseori, la trăiri recente, poate pentru că prospeţimea lucrului abia încheiat mai zăboveşte încă în fiinţa noastră sau poate pentru că, într-adevăr, ne aflăm pe o spirală a evoluţiei spre ceea ce înseamnă înălţimea fenomenului literar. Sau poate toate la un loc.
Invitaţia de a participa la „O seară de literatură şi muzică” la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu- Mare a venit din partea directorului instituţiei, Robert Laszlo, tânăr şi poet, conducător de cenaclu, în echipă cu Aurel Pop, redactor-şef al revistei „Citadela”, şi Felician Pop, poet, în prezent consilierul preşedintelui Consiliului Judeţean Satu-Mare. Cei trei alcătuiesc un triumvirat încredere- pasiune- răspundere şi s-au ocupat de noi, „conexiuni”-iştii, ca de fraţii lor de idei şi năzuinţe comune. De fapt, în acest colţ de ţară, cu ieşire pe două părţi – Ucraina şi Ungaria - la lumea largă, se întâmplă fapte impresionante, după un specific al zonelor de interferenţe, bogate în resurse creatoare. Am fost încântaţi de activitatea intensă a Centrului, cu revista „Confluenţe”, cu pliante pentru obiectivele turistice cu tradiţii ce merită văzute, cu albume de artă, cu o agendă atât de încărcată şi atrăgătoare, încât am afirmat în cor că aşa-i stă bine unei activităţi de Centru Cultural.
Ne-au rămas în memorie cuvintele lui Felician Pop, care spunea la un moment dat, al adevărului, pe drumuri literare, în căutarea unei identităţi naţionale, că „Satu-Mare nu are nume de raftul întâi în literatură”, iar noi am adăugat că cele din raftul doi sunt destul de multe, azi, şi oricând ar putea să facă un pas în faţă.
„Seara de literatură şi muzică” a Societăţii „Conexiuni” la Satu-Mare s-a constituit din recitaluri de creaţie proprie, susţinute de scriitorii Dorel Cosma, Elena M. Cîmpan, Menuţ Maximinian, Victoria Fătu-Nalaţiu şi Ştefan Veşcari, din interpretări de piese muzicale îndrăgite, cântate cu pricepere de către artiştii Alexe Savu- pian şi Florin Vlad- vioară, şi din prezentarea expoziţiei de artă fotografică, „Magia muntelui”, autor Ovidiu Lazăr, în pregătirea lui Lucian Dobârtă. Publicul prezent, alcătuit din intelectuali sătmăreni, numărul mare de ziarişti prezenţi, acoperind toată mass-media locală, au constituit elementul de susţinere al artei, ca o putere ce-i uneşte pe oameni, sub semnul frumosului, al sensibilităţii, al visării – categorii existenţiale, ce nu trebuie uitate.
A urmat o emisiune televizată, intitulată „Cu degetul pe rană”, moderator Felician Pop, unde invitaţi au fost Dorel Cosma, directorul Centrului Cultural Municipal „George Coşbuc” din Bistriţa, şi Elena M. Cîmpan, preşedinta Societăţii Scriitorilor Bistriţeni „Conexiuni”. Ora de dialog s-a dovedit a fi, şi de această dată, neîncăpătoare, pentru prezentarea proiectelor derulate şi a celor ce urmează să se întâmple. Telespectatorii au avut prilejul de a vedea un profil, în direct, al activităţii culturale din municipiul Bistriţa. Cuvintele s-a „aşezat” într-un prezent al înţelegerii, pe aceeaşi lungime de undă, spirit bistriţean şi sătmărean,unul în continuarea celuilalt.
Prezent la „Seara” noastră „de literatură şi muzică”, preotul Tiberiu Vălean, născut la Dumbrăviţa, judeţul Bistriţa- Năsăud, dintr-un sat cu scriitorul şi jurnalistul Menuţ Maximinian, din delegaţia noastră, ne-a invitat la Catedrala unde slujeşte, la vecernie, oferindu-ne câteva momente de rugăciune, de slăvire a faptelor noastre, bucurându-se de emoţia pe care i-am oferit-o, intrând în „Casa” lui.
Seara noastră s-a prelungit până târziu, cu poveşti , cu discuţii interesante, cu poezie, cu muzică, într-o atmosferă caldă şi liniştită. Că se auzeau până şi razele de lună cum bat încet în geam.
A doua zi, am fost plăcut surprinşi de propunerea de-a vizita împreună câteva puncte de referinţă ale judeţului. Cărui scriitor nu-i place să călătorească?!... Desigur că am acceptat cu bucurie şi primul popas l-am făcut la Mănăstirea Franciscană din Căpleni, care adăposteşte criptele familiei Sandor Karolyi. Am văzut sicrie triple, din plumb, lemn şi cupru, decorate cu ornamente în relief, urne de argint cu inimile soţiilor înmormântate, portrete nobiliare, blazoane de familie.
A urmat vizitarea Castelului de la Carei, de curând reabilitat, şi a Monumentului Eroilor, recunoscut ca simbol al oraşului.
La câţiva kilometri de la drumul principal, într-o linişte patriarhală, ne aştepta Casa Memorială „Ady Endre”, cu povestea ei, cu istoria ei, cu amintiri despre poetul reprezentativ al liricii maghiare, prieten bun cu Octavian Goga, în biografia căruia apare în momente importante.
Până la Cetatea de la Ardud, ne-am oprit în oraşul Tăşnad şi în localitatea Ser, unde am admirat scene dintr-un Festival de staroste, personaj care joacă şi azi un rol important în regia nunţilor tradiţionale.
Întoarcerea la Satu-Mare a reprezentat închiderea unui cerc (literar?...) ce trebuie re-făcut ori de câte ori prietenii noştri ne cheamă.
Dacă mai adăugăm, la toate aceste, şi faptul că cele două zile petrecute la Satu-Mare au fost scăldate de un soare ( nu doar al literaturii!...), la propriu, cald şi mediteranean, impropriu vremii din ţară, cu zăpadă, viscol şi ceaţă, am putea spune că am fost într-o poveste, la invitaţia celor trei poeţi. Pe Aurel Pop, l-am citit mai demult, pe Robert Laszlo l-am ascultat la Festivalul Internaţional de Teatru şi Literatură „Liviu Rebreanu”, Bistriţa, noiembrie 2014. Dar, pe Felician Pop îl ştiam ca jurnalist, autor de publicistică, şi mai puţin ca poet. De aceea, din lecturi, la zi, exemplificăm cu câteva versuri din creaţia lui Felician Pop, care merită să fie mult mai prezent în revistele literare şi în literatura vremii:
„Cuvintele/ Se-mpart în bune/ Şi vinovate/ Restul se aruncă/ Poeţilor”; „Oare cu cât este/ Dispus să mă cumpere/ Cel ce e gata/ Să mă vândă?”; „Desenez gări ademenitoare/ Pentru trenul ce nu vrea/ S-oprească”; „Un vals/ Eficient,/ Cu paşi economici,/ Un pas în viaţă,/ Altul, invers/ Şi tot aşa,/ Până ce, până ce!”
Noi ne-am continuat drumul spre Bistriţa. Am lăsat ceva din „Conexiuni”-le noastre acolo. Spiritul. Am luat ceva din Satu-Mare cu noi. Soarele literaturii. Un schimb de idei.
De multe ori, evenimente precum”zilele” unei reviste, ale unei societăţi, ale unor instituţii, organizate şi pregătite cu lux de amănunte, nu au atâţia sorţi de izbândă ca întâlnirea noastră de la Satu-Mare, pe care am aşteptat-o ca pe un moment şi, deodată, s-a transformat, prin amploare, bogăţie şi semnificaţie, în zile de neuitat.