PSIHOLOGIA VIEŢII

Acceptă-ţi corpul! II.

E cunoscut faptul că femeile atrăgătoare beneficiază de mai multe avantaje în viaţă, datorită frumuseţii lor, li se atribuie şi diferite trăsături pozitive pe care poate nu le au.

Televiziunea are influenţe mari asupra vizualităţii consumatorilor, întărită de cinematografe şi revistele cu imagini. Nu-i de mirare că în ochii tinerilor, vedetele mediate sunt modelele ideale, iar media se preface parcă s-ar adresa doar unor oameni cu structură de model, în timp ce femeile sunt sătule de perfecţiunea mediatizată, de curele de slăbire, de pozele perfecţionate prin diferite tehnici.

Bărbaţii obţin satisfacţii sexuale mai mari dacă îmbrăţişează femei mai plinuţe, şi dacă mărturisesc sau nu acest lucru. Într-un studiu bărbaţi între 30-40 de ani au fost întrebaţi, ce fel de femei preferă mai slabe sau mai plinuţe? Majoritatea au răspuns că principalul criteriu nu constituie fizicul, ci personalitatea, iar din punct de vedere fizic o faţă plăcută sau o privire fermecătoare valorează mai mult.Variantele extreme, adică femei prea slabe sau prea grase, niciunul nu ar alege. Răspunsurile lor dovedesc că în fantezia bărbaţilor este prezentă percepţia filogenetică a mamei vis a vis cu femeia perfectă. În proporţie de 80% ei afirmă că femeile mai plinuţe sunt mai vesele şi relaxate decât cele slabe.

Conform unui studiu britanic începe să se revină în modă la idealul Marilyn Monroe şi majoritatea femeilor aspiră la forme mai rotunde şi nu la modelul piele şi os. Industria frumuseţii nu-şi poate permite să nu asigure patforme şi pentru femeile mai plinuţe, a căror prezenţă devine obligatorie, când se vorbeşte despre tulburările de alimentaţie sau autopercepţie. Tot mai multe reviste descoperă această necesitate, astfel popularitatea lor creşte, iar dictatorii modei treptat schimbă femeile anorexice pe modele mai pline.

În America sistematic apar poze cu modele mai pline, ramuri industriale specializate pentru ele, dar apar forme mai pline şi pe coperţile revistelor, ceea ce arată că poate fi frumoasă şi o femeie cu forme mai pline, nu numai cea slabă. Important e să evidenţiem din noi maximumul şi că putem fi senzuale şi atunci când ne apreciem şi ne acceptăm corpul.

Fiecare epocă istorică a determinat un tip de frumuseţe, faţă de care unele femei erau frumoase, altele urâte, în general se poate concluziona că femeile cu posterior cărnos, cu pulpe dezvoltate şi cu burtă mai moale erau preferate, văzute cu ochii prezentului, femeile mai grase. În epoca preistorică figura lui Venus era simbolul fertilităţii, în antichitate mijlocul suplu şi formele feminine constituiau idealul frumuseţii, în evul mediu frumuseţea era egală cu perfecţiunea. În timpul renaşterii formele feminine reprezentau armonia matematicii şi muzicii, modelele pline ale barocului arătau bunăstare. Idealul epocii romantice a fost tipul feminin palid, anemic şi suplu. După primul război mondial au apărut formele mai masculine, în anii `30 au apărut 2 trenduri: în Europa femeia reprezenta mama, în America au apărut sexsimbolurile, apoi modelele anorexice. În anii `90 femeile izbitoare au câştigat teren, media crea modele de femei care puteau fi imitate. Orego.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5