Actul de identitate al unei Românce din Ținutul Secuiesc

Parlamentul României publica în „Monitorul Oficial”, din 19 martie 2013,  Legea privind sărbătorirea Zilei Limbii Române la 31 august. O zi asemănătoare o au și românii din Basarabia (Republica Moldova) - elaborată însă în condiții specifice.

     O româncă formidabilă, scriitoarea MIHAELA AIONESEI, trăitoare între cele 170 de familii de români, care au mai rămas în orașul Târgu Secuiesc, publica atunci, în ziarul românesc „Mesagerul de Covasna” poezia „Fântâna românească” Transcriu aici câteva versuri:

     „Am nevoie de tine să te rostesc / așa simplu / cum spun mamă și tată / dor... început și sfârșit.”

     Poezia este reluată de poetă, ca preambul la recentul său volum de publicistică „La pas prin Patria Mamă” (Editura „Eurocarpatica”, Sfântu Gheorghe),  splendidă peformanță editorială; aprecierea mea pornește de la ideatica textelor la frumusețea copertelor și calitatea hârtiei. Telefonic, autoarea îmi spunea: „V-am trimis o cărămidă”. După ce am parcurs pagini ale acestui tom, am început să acord glumei sale componente din ce în ce mai... serioase: E o cărămidă de spirit și suflet pentru edificiul cultural românesc din spații românești contorsionate.

     Pentru Mihaela Aionesei „Patria Mamă” (sunt inevitabile și plăcut semnificative inițialele cu majusculă) este un areal înțeles eminescian -  „De la Nistru pân*la Tisa”; numai că starea de „Tot românul plânsu-mi-s-a” e sublimată la scriitoarea de acum în dragostea de Dumnezeu, de Patrie  și de Limba Română, sperând astfel în eternitatea poporului nostru. Acestea sunt cele trei dimensiuni care alcătuiesc actul de identitate al... pământencei noastre.

     Volumul de acum e o carte față de care cred că cititorul (real...) poate avea reacții diferite/diverse. E și motivul pentru care acest text al meu nu se vrea a fi o cronică literară, ci, mai degrabă,  un șir de notițe cu impresii (nu neapărat ordonate) ale unui lector care o cunoaște pe autoare - cel puțin la nivel de colegă de condei.

     O trăsătură caracterizantă a firii sale - de creator - consider a fi neastâmpărul, admirabil pentru șederea ei pe...pământ de oleacă/aproape cinci decenii (o moldoveancă așezată din adolescență în spațiul transilvan).

     În doar 8 ani (deci, din 2012 încoace), „neastâmpărata” are pe raft 1o cărți de poezie, două de publicistică, e colaboratoare (până acum !) la 49 de reviste - din țară și de peste Atlantic -, (mărturisesc că mi-a făcut plăcere această aritmetică a număratului). Atât, privitor la bibliografia ei? Nu am folosit întâmplător, pentru a-i defini tolba culturală, cuvântul „neastâmpăr”. Până astăzi a fost laureată cu 18 premii și 12 mențiuni la festivaluri, concursuri, simpozioane (în țară și peste hotare) - ceea ce a însemnat efectiv și prezența ei la astfel de manifestări  în țară și peste Prut.

     Pe măsură ce parcurgi paginile acestei cărți, una dintre primele certitudini, care se conturează, este aceea că „la pas” este o zicere cu un evantai de înțelesuri: ești luat de mână , ești chemat pentru un drum; e deopotrivă o invitație, o însoțire, o zăbavă undeva, pentru ceva, un popas pentru o contemplație emoționantă. Undeva? Da, mai cu seamă în Transilvania, Basarabia și Bucovina (în întregul ei !).

     Doar așa, cititorule, vei fi „la pas” cu Mihaela Aionesei (deopotrivă însă și cu alte personalități astriste din  zonă,  precum Luminița Cornea, Maria Crețu Graur) pe „cărări” (cum le numește scriitoarea) de la Odesa și Tatarbunar  la Chișinău și Bălți, până la Cernăuți și Ținutul Herței; de la Iași și Suceava la Covasna, Sfântu Gheorghe, Gheorgheni, București, de la Târgu Secuiesc la Carei, Mărtănuș și Alba Iulia (ar fi trebuit să închei cu „etc”, doar așa... continuând înșirarea).

     Dar nu puține însemnări sunt cele pe seama faptelor cultural-patriotice din Târgu Secuiesc (Se bănuie cine e aici - cel puțin coautoarea lor?...):

* „Dacă vrei cu adevărat, poți” - concert româno-maghiar;

* Întâlnire cu faimosul artist Dan Puric, sub genericul „Să fim puternici, nu violenți!”;

* Ziua internațională a poeziei, lansarea unui volum de poezie, cu participarea astristei  Maria Crețu-Graur, de la „Mesagerul de Covasna” (despre care...zvăpăiata Aionesei notează că este „bulgăre de energie neobosită” - dar ce bine i se potrivește și cronicarei de la Tg. Secuiesc!);

* „Un director corijent la bun simț” - pe seama unui director (sună mai bine „nesimțit”), care, la festivitatea de deschidere a anului școlar de la Liceul Tehnologic din Târgu Secuiesc, nu s-a adresat elevilor de la secția română nici măcar cu „un banal salut în limba oficială de stat”;

* „Sub semnul bogăției sufletești. P.S. Andrei la Parohia „Pogorârea Duhului Sfânt” din Tg. Secuiesc”.

     Pentru a contura aria tematică a volumului, celor care vor să fie (de data aceasta) „la pas” cu mine, e suficient să le transcriu titluri ale unor articole. Iată:

* „Cronica unei zile memorabile. 31 August - Ziua în care s-a sărbătorit pentru prima dată Ziua Limbii Române în județul Covasna”;

* „Cu ASTRA  întru cinstirea lui EMINESCU” (Notă: Sunt trei texte, fiecare având câte o adăugire: „Dați-mi voie să visez !”- I, „Miracolul dintre malurile Prutului” - II, „Dezvelirea la Orhei a bustului lui Eminescu” - III;

* Se înșiră, pe parcurs, multe texte sub genericul „DOR de CARTE, DAR de CARTE pentru ROMÂNII din TATARBUNAR, UCRAINA” (Notă: Majusculele aparțin autoarei și sunt semnificative pentru cât de înalt arde dragostea ei pentru aceste ținuturi românești; cam un sfert din paginile acestei cărți sunt dedicate arealului Odesa-Chișinău-Cernăuți.)

* Înflăcărarea adolescentină a poetei e dezvăluită chiar dintr-un titlu de genul acesta: „Sâmbătă, la Mărtănuș: Acolo așteptau zâmbind... Eminescu și Dumnezeu.”

* „1 iulie 2018 la Alba Iulia - Ziua românilor cu făclii în suflet în care arde dorul Reîntregirii” (ziua când a fost aprinsă Flacăra Unirii, ce trebuia să ajungă la Chișinău pe 1 septembrie 2018); autoarea își încheie articolul cu o maximă de pe vremea latinilor: „Unde există unitate, există întotdeauna victorie”.

* Un text are, ca titlu, un îndemn ferm: „Gândește Românește, Implică-te Tinerește !”

     Cartea se încheie cu titlul „Mulțumesc, Doamne!” Pe 1 septembrie 2020, se încheia campania „Un clopot pentru o biserică din Ardeal” - e vorba de sfântul lăcaș din Mărtănuș, Covasna. Aici Mihaela Aionesei m-a lăsat de mână, căci, ridicând brațele (fotografia ilustrează acest moment), exclamă: „E frumos, e atât de frumos că nici nu pot descrie în cuvinte starea de RAI !...  E sublim și divin când poți prin iubire să faci, să desfaci și să devii mai bun !”

     Cum această carte apare în plină cruzime pandemică, o putem considera  și un afront curajos al autoarei împotriva morții nedrepte.

     Totodată, doresc să semnalez o admirabilă concomitență editorială prin cartea apărută la Chișinău, în vara aceasta - „Din autoizolare, către urmași”, semnată de una dintre cele mai valoroase scriitoare și jurnaliste basarabene - Valeria Florea-Dascăl.

     Închei cu afirmația scriitoarei de la Târgu Secuiesc: „Pentru LIMBA ROMÂNĂ trebuie să apeși o singură tastă, a inimii.”

                                                                                         Cornel Cotuțiu