Alexandru Daraban: Să ne bucurăm de fiecare zi că nu știi când vine un politician să ți-o strice!

Trăim vremuri minunate. Soarele răsare fără ordonanță de urgență, ploaia cade fără consultare publică, iar cafeaua de dimineață încă nu necesită aviz de la Ministerul Fericirii Obligatorii. De aceea trebuie să ne bucurăm de fiecare zi – pentru că nu știm niciodată când, pe ușa realității noastre modeste, va intra un politician cu un zâmbet larg și o reformă și mai largă.
Dimineața e liniște. Îți bei cafeaua, te uiți pe geam, poate chiar îndrăznești să fii optimist. Însă, undeva, într-un birou cu mobilier din lemn masiv și promisiuni reciclate, cineva lucrează intens la „o măsură pentru binele tău”. Politicianul este acea ființă mitologică ce se hrănește cu speranțe proaspete și le transformă în taxe, comisii și grupuri de lucru.
El nu vine niciodată singur. Vine cu declarații. Cu strategii. Cu „viziuni pe termen lung”, atât de lung încât nu mai apuci să vezi capătul drumului. Dacă ar putea, ar reglementa și respirația: „Inspirul se face conform normelor metodologice, expirul în două exemplare”.
În campanie, politicianul e prietenul tău. Te bate pe umăr, îți spune pe nume, promite că va aduce prosperitatea direct la tine în sufragerie. După alegeri, însă, descoperă că sufrageria ta nu corespunde standardelor europene de optimism și decide să o taxeze suplimentar.
Istoria ne-a oferit destule exemple de figuri care au perfecționat arta stricatului de zile. De la solemnitatea rigidă a lui Nicolae Ceaușescu, care a transformat curentul electric într-un privilegiu nocturn, până la zâmbetele larg televizate ale unor lideri contemporani precum Vladimir Putin, care reușesc să schimbe dispoziția unei regiuni întregi cu o singură „decizie strategică”. Politicianul are această capacitate rară: poate face ca o zi senină să pară o ședință de partid.
Dar să nu fim nedrepți! Politicianul nu îți strică ziua intenționat. El doar „implementează”. Dacă te simți amețit de schimbări, e pentru că nu ai citit anexele. Dacă portofelul e mai ușor, e din cauza „ajustărilor necesare”. Dacă viitorul pare încețoșat, e vina contextului internațional, a retrogradului Mercur și, eventual, a ta.
Adevărul este că politicianul are un talent aparte: poate transforma o problemă mică într-o reformă mare și o reformă mare într-o problemă și mai mare. El promite stabilitate și oferă surprize. Promite transparență și livrează ceață administrativă.
Și totuși, în mijlocul acestui carusel legislativ, noi avem un act de rebeliune simplu și profund: bucuria. Bucuria de a trăi o zi banală, fără anunțuri dramatice. Bucuria de a merge la muncă fără să verifici dacă domeniul tău a fost „restructurat strategic” peste noapte. Bucuria de a-ți face planuri care să nu depindă de un comunicat de presă.
Să ne bucurăm, așadar, de fiecare zi. Să ne bucurăm de liniștea dintre două declarații politice, de normalitatea dintre două reforme și de speranța că, măcar până mâine, nimeni nu va decide că fericirea trebuie impozitată progresiv.
Pentru că, într-o lume în care politicianul poate apărea oricând cu un zâmbet și o inițiativă „pentru binele nostru”, simplul fapt că ziua de azi a rămas întreagă e deja o mică victorie cetățenească.