Amintiri cu profesorul universitar Gavril Scridon

Istoricul şi criticul literar Gavril Scridon s-a născut în 16 mai 1922 în comuna Feldru, din judeţul Bistriţa-Năsăud. În anii 1933-1941 absolvă liceul “George Coşbuc” din Năsăud. Absolvă sub ocupaţia hortistă liceul şi ajunge student la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Îşi face doctoratul şi susţine teza cu subiect din opera lui George Coşbuc.

Deţine funcţii administrativ-didactice, şeful Catedrei de limba română şi limbi străine; decan şi şef de catedră la Institutul Pedagogic de 3 ani din Târgu Mureş. A lucrat peste un deceniu la lectoratele de limba română de la Universităţile din Munchen şi Budapesta. În capitala din urmă este ales membru al Societăţii de Ungarologie; membru al Uniunii Scriitorilor Maghiari din Ungaria.

Anii au trecut cu bucurii şi cu necazuri. Şcolile făcute de o parte dintre noi ne-a trimis spre Cluj, capitalaArdealului nostru drag.

Multe emoţii am trăit la Cluj. În primul rând nu pot uita examenele, fierbere de creier. În ultimul timp sunt foarte importante problemele legate de sănătatea noastră. Anii trec şi viaţa devine tot mai încâlcită. Sănătatea dă peste cap toate planurile. Toate cad în faţa sănătăţii precum florile care cad toamna sub puterea brumei.

În vremurile trecute, noi, foştii studenţi ai Universităţii “Babeş-Bolyai” făceam cursuri de reciclare. Masa şi cazarea o plăteam noi, foştii studenţi. Programul se desfăşura în felul următor. Iarna se foloseau câte două săptămâni, iar vara se întrebuinţau tot două săptămâni.

Reciclarea era o revenire asupra orelor de literatură şi gramatică. Vara călduroasă ne preda orele de reciclare somnul profesor Scridon.

Într-o sală mare eram prezenţi mulţi profesori. Era o căldură ameţitoare. Cursul s-a terminat repede în 45 de minute. Domnul profesor Scridon ne-a dat drumul repede afară spre bucuria noastră. Înainte de a ieşi mi s-a adresat mie, eu fiind roşu la faţă de emoţie. Domnul profesor Scridon mi-a spus: Stimate coleg Petri “ Vezi că dincolo de clădirea Universităţii este o cofetărie condusă de o doamnă din Nepos. Numele ei este Ana, Anuţa Pop, fata unui pădurar din sat”. El o cunoştea bine pe această Anuţa. Ne-am dus cu toţii la cofetărie şi ne-am răcorit cu miraculoasa apă.

Pe soţia domnului profesor Scridon o chema Mărioara Şotropa, fata fostului director al liceului “George Coşbuc”. Familia Scridon aveau doi băieţi. Unul mare medic şi celălalt inginer.

La 6 septembrie 1996, profesorul Gavril Scridon a plecat dintre noi. “Dumnezeu să te ierte stimate domnule profesor şi Dumnezeu să te binecuvânteze”!