Centenar –Gavril Scridon

La 16 mai 2022, cărturarul feldrian GAVRIL SCRIDON este anivesat de consătenii săi, de întreaga breaslă cărturărească, cu ocazia centenarului nașterii, în comuna Feldru, din părinții Vasile și Ioana (născută Iloaie), buni gospodari ai satului ce și-au orientat copiii spre carte și fapte demne.

Încă din anii tinerețiia lărgit noțiunea de sat, debutând în ziarul „Tribuna Ardealului”,în anul1941, cu articolul  de folclor  „Obiceiul Cununii din satele de pe Valea Someșului Mare”.

Profesorul universitar, scriitorul, criticul și istoricul literar Gavril Scridon, a urmat școala primară în satul natal, sat care a dat atâtea valori ale științei și culturii române, după care a continuat studiile la Liceul năsăudean timp de 8 ani, cu mândria că învață în aceeași școală unde a învățat și poetul „Firelor de tort”, pe care l-a prețuit. A scris multe articole, comunicări și conferințe pe care le-a adunat într-un volum intitulat „Pagini despre Coșbuc”, volum editat  în 1956, la împlinirea  a 90 de ani de la nașterea poetului.

În anul 1941, după cei 8 ani petrecuți în internatul liceului năsăudean, intră cu succes la Universitatea clujeană, luându-și licența în filologie modernă, franceză, română și estetică, intrând apoi la catedră în învățământul liceal și  gimnazial din Năsăud (1944-1948), Sângeorz-Băi (1948-1950) și Cluj (1950-1952). Obține titlul de conferențiar universitar și predă la Universitatea la care și el a studiat.

A condus timp de12 ani (1973-1985) Catedra de literatură română  comparată și teorie literară de la Facultatea de Flologie din Cluj, lucrând în paralel și ca redactor al revistei „TRIBUNA”,în perioada1957-1959 și cercetător la  Institutul de Lingvistică și Istorie Literară al Academiei Române.

Între anii 1959-1964 lucrează ca șef de catedră la Institutul Medico-Farmaceutic din Tg. Mureș, la Catedra de Limba română și limbi străine, ca decan și șef de catedră la Institutul Pedagogic de 3 ani, până în anul1967.

Predă limba română în Germania la Munchen și Budapesta, unde ținea și cursuri speciale consacrate poeților Eminescu și Coșbuc.

În anul 1968 își ia doctoratul cu teza „Ecouri literare universale în poezia lui Coșbuc”, dovedind prin atâtea publicații că pe drept cuvânt este un bun exeget coșbucian, cu atâtea contribuții spre cunoașterea vieții și operei poetuluide la HORDOU, George Coșbuc și pământul natal, GeorgeCoșbuc –Bibliografie, în colaborare cu I. Domșa, „George Coșbuc și locurile anilor de ucenicie”, a îngrijit editarea critică G. Coșbuc (opere  I-IV,1966-1982).

Printre scrierile sale se află consemnat un alt fiu al Țării Năsăudului, marele Rebreanu, ca de exemplu „Liviu Rebreanu pe plaiuri năsăudene” și “Liviu Rebreanu  între oamenii de pe Someș”.

Poate că obârșia  năsăudeană  comună, spune fostul său doctorand Ion Buzași din Blaj, l-a  îndemnat pe Gavril Scridon să studieze amănunțit viața și opera celor doi stâlpi ai literaturii române-Coșbuc și Rebreanu. Biografia exegetului are câteva consonanțecu cei doi scriitori. Toți trei sunt din mândra țară a Năsăudului. Gavril Scridon a studiat la liceul unde cu decenii în urmă, fusese elev și Coșbuc, a ajuns apoi profesor la liceul care păstra  amintirea poetului,care în1966, la centenarul nașterii lui Coșbuc a reprimit numele poetuluicare i-a conferit faimă.

Fostul său doctorand, universitarul blăjeanIon Buzași, spune că Gavril Scridon a fost un excelent conducător de doctorat, un îndrumător colegial și stimulativ, care a văzut în lirica lui Andrei Mureșanu (teza sa de doctorat) „lecție poetică” pentru poezia protestului social și politicdin creația celui care s-a raportat la Răsunetul Mureșan și a încurajat prietenul meu din Blaj, cercetarea în acest domeniu.

Mă mândresc cu faptul că și eu l-am avut profesor în primii ani de liceu și mi-a rămas în memorie ca un dascăl elegant în expresie, înțelept, implicat, jovial, atribute ce-i completează profilul în agora literaturii române.