Anca Chindea, poeta cu rădăcini în Silivaș care aşază sentimentele satului transilvan în pagini de carte

Duminică 19 februarie 2023 de la ora 16 00 în CETATEA MEDIEVALĂ din Târgu Mureș, într-un loc de poveste numit BASTIONUL MIC, s-a lansat publicului cartea doamnei Anca Chindea – ’’Oglindire în suflet și în credință’’. Moderatorul acestei activități de suflet a fost distinsul profesor Virgil Simion Bui, cel care a evidențiat în cuvinte puține însă esențiale și binevenite pentru public, valoarea literară a versurilor înscrise în straie de sărbătoare în acest al treilea său volum oferit marelui public de către...Chindeanca, pseudonimul literar și poate numele predestinat a rămâne în istoria literară al acestei minuni de...Cuvânt izvorât din mirificul pământ al Silivașului de Câmpie – Anca Chindea! Poeta s-a născut la Silivașul de Câmpie iar renumele ei literar pare a se rosti și a se descifra singur – Chindeanca: adică o tresărire de gând într-un apus multicolor de soare peste dealurile Câmpiei Transilvane, ori poate un tril de ciocârlie auzit într-un lan de grâu în zorii fierbinți ai verii sau, cine știe, pur și simplu o rostire șoptită a unei infinite iubiri pentru pământul nostru strămășesc. În economia bine calculată a acestei manifestări de suflet au rostit cuvinte din adâncul inimii părintele Vasile Pintea din Silivașu de Câmpie și doamna Florentina Vary, directorul Centrului de Cultură și Artă Târgu Mureș, de fapt gazda evenimentului! Micuța cântăreață, eleva Maria Lazăr, un talent în devenire frumoasă, a încântat publicul cu câteva cântece populare iar eleva Adelina Curticăpean, cu o prestanță surprinzătoare pentru vârsta ei, a citit spectatorilor cuvintele de apreciere venite de la admiratorii Poetei! Farmecul unic și indescriptibil al satului românesc și al Câmpie transilvane a fost prezent însă nu numai în versuri emoționante dar și în cântecele Corneliei Ardelean Archiudean, rostiri și rostuiri sufletești care ne-au înlăcrimat sufletele fericindu-le!
Am fost prezent la eveniment alături de Cornelia din drag de poezia doamnei Chindea! Citindu-i poeziile o vedeam parcă pe Poetă colindând desculță ulițele satului, cu ochii limpezi ridicați spre Ceruri, parcă pentru a primi încuviințarea și inspirația de a putea întrupa în vers rostirea cea mai fericită, în încercarea de a înscrie în nemurire fondul principal de sentimente care a mai rămas satului transilvan...
Lucru rar pentru mine, cel atât de milităros în aparență și atât de sperios și de timid în adâncul sufletului, am scris într-un moment de inspirație, venit de la Bunul Dumnezeu de bună seamă, cuvintele de mai jos, înscrise și în prefața cărții, pe care le-am citit și publicului la rugămintea Doamnei Chindea!
Gânduri despre chipul Speranței!
De câteva zile sînt supus unei provocări și ispititoare și...periculoase! Doamna Anca Chindea mi-a propus să scriu cîteva rânduri despre, pentru și în folosul cărții de poezie pe care, onorate cetitoriule, tocmai o ții în mână!
Eu însă ne fiind nici poet, nici scriitor, nici critic literar, nici vreun veleitar care le știe pe toate, m-am întrebat sincer și curat: ce să fac oare? Nici să nu supăr Poetul, nici să nu calc în străchini cum se zice? Am citit multe dintre poeziile doamnei Anca (poate nu îndestule!) și le-am supus ofurilor sufletului meu! Apoi l-am intrebat, pe el, pe Suflet, în graiul nostru, intim ...no, prietene ce părere ai? Ai tu vreo părere? Și dacă o ai...poți tu oare să o silabisești pentru Lume? Îndoit, sufletul meu, care atunci când este neobișnuit cu iluziile cărora nu le ghicește inefabilul se închide ferecîndu-se cu mii de lacăte în sine, mi-a cerut...un bob de zăbavă! Apoi s-a deschis, așa pe neașteptate, bolborosind, după legi numai de el știute următoarele cuvinte:
’’Cu, prin și la brațul poeziilor sale, Anca Chindea rătăcește, seducându-ne și rătăcindu-ne și pe noi, spre cele patru puncte cardinale ale sufletului ei, așezând la fiecare răscruce de gând câte un ulcior cu apă vie, din care orice alt rătăcitor în căutarea absolutului, a liniștii sau pur și simplu a firescului de fiecare zi poate să bea, încredințat că setea sa îi va fi potolită! Nu știu încă cine este chipul acesta frumos, curat, cutezător și plin de o energie celestă!
Uneori îmi pare a fi un glas care fascinează clasa și elevii doar cu privirea-i plină de iubire, alteori îmi pare a fi o țărancă hâtră, care în sfătoșenia ei vrăjește ulița cea largă a satului și întregul sat cu vorba-i înțeleaptă, necruțătoare îna mângăia șia certa în aceeași clipă...nostalgia!
Adeseași îndestul de destule ori, ființa aceasta îmi pare a descifra, încifrând cuvintele, sensul pierdut al lumii, semnul optimist al prezentului și mai ales prezice, cu subiect și cu predicat, calea Viitorului acum și aici, ’’în fascinanta și eterna Românie’’...
Fermă și încrezătoare în firescul lumii acesteia, chiar dacă printre petalele sufletului ei se strecoară, firav, prevestiri înspăimântătoare, Poezia, adică Anca Chindea însăși, este primăvară promițătoare, vară reconfortantă, toamnă plină de rod și iarna din visele copilăriei...
Poeziile doamnei Anca Chindea îmi par răstigniri la încrucișări de drumuri spre acasa sufletului....Iar acasa sufletului ei nu-și poate găsi așezarea decât în inima satului românesc. A satului din inima mea evident, din inima ta cititorule însetat de doruri simple, a satului tuturor celor care sunt plămădiți din pământul acesta roditor, românesc, din pământul acesta alcătuit din lacrimi de tristețe și de bucurie...’’. Aste cuvinte le-a rostit, pe nerăsuflate, sufletul meu...
Doamna Anca, Bunul Dumnezeu să vă țină luminoase zilele vieții iar lumina binefăcătoare care vă inspiră versul să nu se stingă niciodată!
Semnează Florentin Archiudean
cu gânduri subscrise și de Cornelia Ardelean Archiudean