Ancheta Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud

1.Ce credeţi că ar trebui să ştie cititorii despre dumneavoastră ?

Uneori sunt importante şi datele biografice. Mă gândesc că un subiect sau altul, ar putea fi intuit de cititor, înainte de a parcurge opera autorului, cunoscându-i biografia. .Creangă a fost diacon şi învăţător, iar opera sa este o oglindă a întregii sale vieţi dedicată acestor preocupări.Exemplele ar putea fi nenumărate, dar pe acesta îl consider mai aproape de suflet.
Am lucrat în învăţământ peste 40 de ani şi am rezistat în acest domeniu pentru că mi-au fost dragi copiii, mi-am iubit şi respectat profesia. Acolo mi-au rănas amintirile şi mă urmăreşte încă imaginea şcolii. Am scris şi scriu cu drag despre omul de la catedră pe care îl consider un adevărat încălzitor de suflete, mereu nevoit să citească. pentru a fi în pas cu noutăţile.
Mă asociez însă părerilor că, pe cititor îl interesează cărţile autorului, felul în care scrie şi ce scrie. Am abordat cu o deosebită plăcere şi satisfacţie teme de istorie şi de cultură în general, cultivând scrierile monografice, atât cele săteşti, cât şi despre unele personalităţi din spaţiul năsăudean. Ele nu poartă tenta senzaţionalului după care se aleargă atât de mult astăzi, este un teren ce stârneşte mai greu curiozitatea, dar le consider importante pentru cei interesaţi..

1. De ce scrieţi ?

Toată viaţa am fost într-o permanentă comunicare cu elevii şi cu oamenii din jur.Scrisul mi-a lărgit această sferă de cuprindere şi îl consider un mod liber de exprimare şi are valenţe emoţionale. Pentru mine, lumea satului este o oază de linişte şi sfinţenie şi dacă oferta mea este primită, atunci mă simt bine şi am satisfacţia că sunt util. Aici, scriitorul este privit cu ochii minţii şi ai sufletului, ca unul care dă sens valorilor tradiţionale.

2. Cum vedeţi rostul scrisului ?

Am început să scriu de la vârsta de 14 ani. Eram cel mai tânăr colaborator al ziarului local. Pentru mine, ziarul era mai frumos şi mai bogat, atunci când aveam şi eu un material publicat. Apoi , scrisul a devenit o adevărată obsesie. Cred că fiecare rând pe care îl scriu este un strigăt pentru celălalt. Niciodată nu m-am gândit că această preocupare este o competiţie. Este o competiţie să te trezeşti zilnic cu gândul că vei scrie ceva util şi reprezentativ.
Întotdeauna mi-au fost dragi cărţile, iar acum, când ştiu ce înseamnă a scrie o carte, înţeleg mai bine rostul lor şi mă gândesc la efortul care trebuie depus până să vadă lumina tiparului.

3. Care sunt valorile în care credeţi ?

Cred că cinstea şi omenia pot fi puse în fruntea valorilor care definesc omul în general. Din punct de vedere artistic sunt de părere că operele care rezistă timpului sunt valoroase, răspund marilor probleme ale vieţii şi pot fi şi mereu actuale.

4. Cum scrieţi ?

De obicei scriu mai greu, dar când subiectele îmi plac, inspiraţia vine de la sine. Am nevoie însă de linişte. Uneori mă retrag într-un loc anume care îmi poate asigura o asemenea condiţie. Îmi place să scriu cu creionul şi să şterg ceea ce nu mi se pare potrivit. Transcriu textul pe calculator şi am impresia că fiecare cuvânt tipărit are mai multă valoare decât cel din manuscris.
Pentru lucrările monografice folosesc sursele documentare şi respect cerinţele aparatului critic.

5. În cariera dv. Scriitoricească, există oameni cărora le datoraţi ceva ?

Nu ştiu dacă e cineva care să nu datoreze cuiva măcar un îndemn sau o încurajare pentru încercările sale literare.Îmi amintesc cu drag de profesorul meu de limba română care îmi aprecia compunerile pline de fantezie din anii de şcoală. Apoi vecinii şi cunoscuţii care îmi citeau cu drag primele versuri de prin ziare. Lui Valentin Raus, scriitorul bistriţean, îi port o mare recunoştinţă pentru includerea mea într-o antologie de versuri a tinerilor bistriţeni, pe vremea când abia împlinisem 17 ani. Nu-l pot uita nici pe dirigintele meu, George Vasile Raţiu , care m-a atras în cercurile literare ale şcolii.
Sentimentul recunoştinţei îl port în suflet pentru toţi cei care mi-au citit lucrările, mi-au adresat aprecieri, au scris despre mine numeroase cronici şi mi-au fost reazem de nădejde în lansarea cărţilor.

6. Consideraţi că aveţi format un cerc de cititori ? Cine sunt ei şi ce aşteaptă de la dv. ?

Cercul meu de cititori provine din lumea satului, dar nu numai.Pentru ei am scris 6 lucrări monografice. E vorba de Parva şi Nepos, acolo unde am lucrat ca dascăl până la pensionare. Oamenii acestor locuri se regăsec în paginile cărţilor publicate, sunt interesaţi să-şi cunoască trecutul, să dea importanţă tradiţiilor culturale şi să pună în valoare frumuseţea gândului curat. Primesc adesea solicitări pentru asemenea cărţi de la cei plecaţi în străinătate care se mândresc cu evocările făcute despre satul natal. Ei aşteaptă să scormonesc mai mult în lada de zestre a spiritualităţii satului şi să scot la iveală comorile care ne reprezintă.

7. Credeţi în prietenii literare ?

Sunt foarte frumoase aceste prietenii. Au ceva mai deosebit decât cele obişnuite.Ele nu ţin cont de vârstă. De pildă, pe mine şi domnul profesor Gavril Istrate ne leagă nu numai Neposul, ci mai ales firul sănătos al ideii de cultură. Apreciez în acelaşi timp spiritul de prietenie al intelectualilor năsăudeni.

8. Fiecare scriitor gândeşte la cartea de căpetenie care să-l reprezinte. Aţi scris-o deja ? Dacă nu, cum o imaginaţi/ proiectaţi ?

Sunt de părere că unui scriitor îi este greu să spună dacă a scris sau va scrie cartea de căpătâi. Mie îmi este foarte dragă o carte, dar nu pot s-o consider a fi cea mai importantă. Poate că o voi scrie cândva. Proiecte sunt mai multe, iar timpul le va decide destinul.

9. Grupările literare, cenaclurile, credeţi că mai au vreun rost ? Care ar fi el ?

Întotdeauna au existat asemenea grupări şi cred că sunt absolut necesare. Schimbul de opinii îşi găseşte aici locul cel mai potrivit pentru promovarea talentului şi luarea unei atitudini sănătoase în domeniul literar. Păcat că , nu peste tot există asemenea posibilităţi, ori nu se vrea. Aşa cum este de exemplu Năsăudul.

11.La ce lucraţi acum ?

Mă aflu în faza de redactare a unei lucrări monografice privind personalitatea unui reprezentant de seamă al culturii noastre, originar din Nepos. În paralel se pregăteşte şi un volum de versuri. Colaborez în continuare cu materiale publicistice la diferite reviste şi ziare.

10. Ce reprezintă pentru dv. Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud ?

Am intrat, nu de mult în Societatea Scriitorilor şi sunt onorat că am primit acest botez, mulţumind Comitetului director pentru încrederea şi aprecierea de a fi membru al mişcării literare din judeţul Bistriţa-Năsăud.

Anchetă realizată de Andrei Moldovan,
preşedinte SSBN