„Arma mea principală o reprezintă cuvintele, sub scutul cărora mă simt protejat”

La doar 25 de ani avocatul stagiar Lazăr Ciprian Ureche este un exemplu demn de urmat pentru tânăra generaţie. Încă de pe băncile şcolii s-a evidenţiat prin rezultatele deosebite, absolventul Colegiului Naţional “Andrei Mureşanu” Bistriţa, profil de Filologie-Bilingv, având media 9,92 la bacalaureat. Absolvent al Facultăţii de Drept, UBB, secţia Drept Comunitar, promoţia 2009, cu nota 10 la licenţă, având diploma de master – Drept privat comparat în limba franceză, cu nota de disertaţie 10, Lazăr Ciprian Ureche este omul care luptă pentru dreptate şi adevăr. De 3 ori participant la faza naţională a olimpiadei de limba franceză, cu distincţii în anii 2003 şi 2005, Ciprian deţine Certificat de competenţă lingvistică eliberat de Centrul ALPHA Cluj-Napoca, şi Certificat de Franceză juridică (Francais juridique) eliberat de Camera de Industrie şi Comerţ din Paris, Franţa. Buna comunicare, punctualitatea, receptivitatea la nou, ambiţia, responsabilitatea, capacitatea de a se organiza pe sine şi pe ceilalţi sunt câteva din aptitudinile ce-l caracterizează pe tânărul avocat.

-Ce este pentru tine justiţia?

-Deşi pare să aibă aparenţa unui clişeu, iar eu urăsc stereotipiile, justiţia nu este decât un rău necesar. În absenţa justiţiei, ne-am transforma într-o ţară fără orizonturi, susceptibilă de a se prăbuşi în neant.

-Cât din viaţa noastră este ocupată de dreptate?

-Cred că răspunsul la această întrebare nu poate fi detaşat de realitatea generică. Universul în care ne desfăşurăm a fost, este şi va fi mereu brăzdat de elemente antitetice. Nu putem păstra în dicţionar doar cuvintele cu sens pozitiv. Este firesc să facem loc şi antonimelor. În această ordine de idei, după cum există dreptate, există şi nedreptate. Procentajele sunt mereu variabile, însă este imperativ să trăim cu speranţa că predomină justiţia, adevărul, dreptatea...

-Dacă ar fi să optetezi pentru un cuvânt definitoriu pentru justiţie, care este acesta ?

-Sunt avocat, arma mea principală o reprezintă cuvintele, sub scutul cărora mă simt protejat, deci mă aflu în imposibilitate materială de a mă limita la un singur termen definitoriu. Apreciez că la acest moment, justiţia este confuză, nesigură, neunitară, însă de multe ori, este şi sinceră...E imperios necesar să-i acordăm încredere.

-Care este primul avocat pe care l-ai întâlnit ?

- Primul avocat pe care l-am cunoscut, ca de altfel, următorii patru cărora le-am răpit timpul pentru o scurtă discuţie, sunt lipsiţi de importanţă pentru mine. Din decenţă, eleganţă şi bun-simţ nu voi face prea multe referiri la domniile lor. Atât mi-aş dori să precizez- mi-au predat, involuntar desigur, o adevărată lecţie de viaţă, m-au determinat să înţeleg că onoarea nu se poate cumpăra cu toate comorile din univers şi că pentru mine, nu există nimic mai important decât cuvântul dat. Din fericire pentru subsemnatul, de data aceasta, cifra 6 mi-a purtat noroc...

-Se poate detaşa avocatul de om?

-E o întrebare interesantă şi deloc facilă. Cred că atunci când vorbim despre cuplul avocat – om, există aceeaşi interdependenţă latentă în cadrul duetului drept – morală. Indubitabil, după ce renunţ la robă in favoarea hainelor civile sau ulterior abandonării biroului, devin un om normal, simplu, cu bucurii şi tristeţi, cu frustrări cotidiene... Totuşi, lato sensu, NOBLESSE OBLIGE! In conformitate cu Legea de organizare a profesiei de avocat, Statutul şi Codul deontologic, avocatul este îndrituit la o anumită conduită, în pofida faptului că omul, uneori, are tendinţa de a se îndrepta spre diferite satisfacţii telurice. Privită dintr-un alt unghi, această întrebare ar putea căpăta următorul răspuns. Adesea, în postura de avocat, te poţi situa în diferite ipostaze extrem de delicate, care îţi pot măcina conştiinţa, îţi pot deteriora încrederea în sine sau îţi pot zdruncina iremediabil unele valori pe care le considerai sacre. Dacă eşti apărătorul ales sau din oficiu al unui inculpat trimis în judecată pentru o infracţiune extrem de gravă, în ciuda faptului că este vinovat pentru atrocitatea comisă, trebuie să depui toate diligenţele necesare pentru a-i apăra drepturile şi interesele legitime, de a căuta în nod de papură elemente care să-l avantajeze... Şi asta, deşi omul din tine îţi şopteşte disperat că trebuie sa-l laşi să-şi răscumpere greşeala.

-Cum arată o zi în domeniul în care lucrezi ?

-Domeniul în care activez este unul extrem de vivace. E imposibil să se instaleze rutina, plictisul, monotonia. Rezum astfel o zi de muncă – înainte de şedinţa de judecată care începe la ora 9 la judecătorie, arunc o ultimă privire asupra dosarelor din ziua respectivă, pe urmă fac activitatea specifică profesiei – aceea de reprezentare în instanţă. După şedinţa de judecată, fac un scurt popas la Arhivă în vederea studiului dosarelor pentru săptămâna următoare. Ulterior, mă întorc la birou, unde redactez diferite înscrisuri, verific termenele de judecată, îmi pregătesc dosarele, ofer consultanţă juridică eventualilor clienţi. E un adevărat periplu, însă atunci când iubeşti ceea ce faci, totul devine mult mai uşor.

-Este o povară adevărul ?

- Adevărul nu e niciodată o povară, e mereu o virtute.

-Dacă ar fi să scrii jurnalul legii, care ar fi motto-ul ales?

-Cred cu ardoare in moto-ul acesta – Fundamentum justitiae est fides – Fundamentul justiţiei este buna-credinţă. Fraza care îmi ghidează activitatea este, însă aceea potrivit căreia – „Ce qu’ il y a de meilleur dans l’avocat, c’ est qu’ il soit là quand il n’y a plus personne” – Ph. Dumas.

-Cum a fost începutul pentru tine? De ce dreptul?

-Începutul meu a fost unul suficient de dificil încât să nu-l uit niciodată. Am avut un parcurs sinuos, rătăcindu-mă parcă prin labirintul mirajului avocaturii. Am muncit enorm ca să ajung unde sunt acum – îmi amintesc cum după fiecare sesiune de examene, acul cântarului arăta cu câteva kilograme mai puţin. Cu toate acestea, paradoxal, etapa cea mai dificilă a fost aceea ulterioară promovării examenului de primire în profesie – baroul- când după zile şi nopţi interminabile de pregătire, m-am trezit singur, fără sprijin într-o mare de oameni. Culisele avocaturii sunt fascinante, însă uneori extrem de dureroase pentru cei simpli, modeşti financiar, însă atât de bogaţi spiritual, cu atâtea lucruri de dăruit, cu atâtea idei de transmis...Mie personal, Providenţa mi-a oferit o şansă, fără să-mi pătez imaginea, fără să-mi fac procese de conştiinţă inutile, fără să-mi şifonez onoarea. Voi profita la maxim de ea! Îmi doresc să aduc un suflu nou avocaturii bistriţene... Le mulţumesc enorm celor care m-au dispreţuit înainte de a-mi oferi o posibilitate infimă de a mă cunoaşte. În cele din urmă am înţeles. Meritam altceva... Locul pe care îl ocup acum, însoţit de profesionişti care mă vor instrui şi forma cum se vor pricepe mai bine, dar şi viceversa, care trăiesc cu convingerea şi deschiderea că şi ei au lucruri de învăţat de la un avocat aflat la început de drum. În acest context, aş dori să le mulţumesc din suflet îndrumătorilor mei, avocaţii Bogdan şi Diana Milea, dar şi avocaţilor Alin Moruţan şi Ovidiu Domnici.

-Ce sfaturi le dai celor care nu mai cred în lege?

- Nu sunt în măsură să ofer alte sfaturi, cu excepţia celor juridice. Pot, însă îndemna oamenii să renunţe la prejudecăţi. Cineva mi-a zis, cu blândeţe, prevalându-se, parcă, de un sentiment patern – „Copile, ţi-ai vândut sufletul diavolului devenind avocat!” Am dreptul să cred ca nu va fi aşa. Din punctul meu de vedere, avocatura nu exclude latura umană. Şi aici nu mă refer doar la mine, există suficienţi avocaţi cărora le curge omenie prin vene, trebuie doar găsiţi...

-Dincolo de birou, ce alte preocupări ai, pasiuni?

- În timpul liber, sunt o persoană relaxată. Sunt pasionat de limba franceză, domeniu care mi-a adus cele mai mari satisfacţii până în prezent, îmi place să călătoresc, să joc volei, sport pe care l-am practicat aproape opt ani de zile. Totodată, în momente delicate, îmi aştern gândurile pe hârtie...Îmi place să scriu...

-Îţi doresc mult succes pe drumul pe care l-ai ales. O clipă de adevăr poate schimba lumea în bine.