Băieţii glumeţi…

Trei tineri, formând o mică bandă, s-au hotărât să-i batjocorească pe trecătorii unui oraş. Îi opreau şi le puneau felurite întrebări, adesea indecente sau care-i încurcau, spre a se putea distra apoi, aşa cum înţeleg uneori tinerii să facă, batjocorind prosteşte pe alţii.

Cum stăteau la colţ de stradă, până a nu-i ridica poliţia, văzură un tânăr preot venind spre ei.

Cunscând blândeţea creştinilor şi mai ales a preoţilor, ei se bucurară:

-Uite, mă, vine-un popă!

-Ei, să vedeţi ce ne vom distra pe seama lui. Îi pregătesc eu o întrebare. Fiţi atenţi numai cât mă pricep eu!Bună ziua, părinte!

-Bună vă fie inima, fiilor, zise preotul privindu-i cu drag, cum privea pe toţi oamenii şi cum făcea totdeauna.

-Părinte, am vrea să vă întrebăm o întrebare foarte grea şi importantă.

-Da, fiilor, vă ascult!

-Cu câte cuie se potcoveşte o copită de măgar?

-Ha-ha-ha!!răsesră prăpădindu-se cei din spatele tânărului, de o aşa găselniţă ce aflase amicul lor ca să râdă de preot..

-Păi, cum să-ţi zic, fiule, asta nu e chiar foarte greu de socotit. Ia ridică te rog talpa dumitale ca să pot număra câte cuie trebuie pentru copita unui măgar?

Tânărului nostru îi pieri zâmbetul de pe buze fiindcă „glumiţa” lui a fost întâmpinată de o alta, căreia nui-a mai putut găsi replică.