Bistriţa - Blaj - de la Virtus Romana Rediviva la Mica Romă

Două citadele ale românismului! Una în nordul Transilvaniei. Cealaltă în sudul Transilvaniei. Două citadele, care şi-au înscris numele în gloria românească prin Sfânta Unire de la 1700! Unire înscrisă în Cetatea de Suflet a Românilor de la Alba-Iulia, anticul castru roman, Apulum!
În luna octombrie, la 7 octombrie 1698 s-a decis acolo la Alba-Iulia revenirea Românilor din întreaga Transilvanie la Maica Romă, prin episcopul Atanasie Anghel cu cei 38 de protopopi, reprezentând întreaga suflare românească!
De la Alba-Iulia sediul Bisericii Românilor din Transilvania se mută la Făgăraş şi apoi la Blaj, Episcopia iar apoi Mitropolia Greco-Catolică, purtând numele de Episcopia iar apoi Mitropolia Greco-Catolică de Alba-Iulia şi Făgăraş cu centrul în Blaj!
Marele nostru poet Mihai Eminescu, descendent al familiei Iminovici din Blaj, fapt consemnat de cel mai reprezentativ eminescolog, Vatamaniuc, mânat de dorul sacru de revedere a vetrei străbunilor săi şi de aureola atât de cunoscută a acestei cetăţi de primă mărime a culturii naţionale, în vizita din 1866, intrând pe dealul numit Hulă şi descoperindu-şi capul în semn de respect şi vie emoţie rosti cuvintele: „Te salut din inimă, mică Romă. Îţi mulţumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea!” Fapt consemnat de cel mai mare critic literar, George Călinescu, în „Istoria Literaturii Române”!
Era anul, când se năştea cel mai mare poet al Românilor din Transilvania, George Coşbuc, în Hordou, în actuala localitate George Coşbuc din ţinutul Năsăudului, care împreună cu ţinutul Bistriţei vor forma un tot-unitar, ţinutul Năsăudului mai dând pe cel mai mare romancier, Liviu Rebreanu iar ţinutul Bistriţei, din chiar capitala judeţului Bistriţa-Năsăud îl va da pe cel ce a scris Imnul Naţional.
Tustrei fii ai Bisericii Greco-Catolice, Andrei Mureşanu, preot greco-catolic, George Coşbuc, fiu de preot greco-catolic iar Liviu Rebreanu, un fidel fiu al Bisericii Greco-Catolice, care va spune: „Biserica mea unită, mângâierea şi speranţa mea de totdeauna. Credinţa e izvorul tuturor creaţiiloromeneşti, dar mai cu seamă creaţia literară nu se poate realiza fără credinţă mare. Biserica Unită e totuşi, mai mult decât o comunitate a credincioşilor ei. Pentru neamul românesc întreg ea reprezintă legătura sufletească veridică cu lumea latină pe de-o parte şi apoi cu civilizaţia occidentală, rodul direct şi indirect al catolicismului.”
Această legătură cu lumea latină va fi sudată prin conştiinţa de latinitate, care a dat naştere acelui nobil sentiment naţional numit patriotism, sentiment cultivat de avangardiştii culturii naţionale moderne, având ca deviză „Virtus Romana Rediviva” adică „Virtutea Romană Reînviată”, în care numele de Roma, de Român se intercondiţionează având acelaşi filon comun: latinitatea!!!
Cuvintele celor trei corifei bistriţeni năsăudeni spun totul.
George Coşbuc spune: „Sunt suflet în sufletul neamului meu / Şi-i cânt bucuria şi amarul”. Andrei Mureşanu spune: „Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman”. Liviu Rebreanu spune: „Noi suntem urmaşii Romei. Ne ducem la Roma ca acasă la casa părintească. Parcă de la Traian până azi nimic nu s-ar fi schimbat”.
Animaţi de aceste chemări ale celor trei fii ai plaiurilor bistriţene şi năsăudene au venit credincioşii greco-catolici din Bistriţa la Blaj, având în frunte pe preot Ioan Vasile Frişan, protopop greco-catolic de Bistriţa şi alături de prestigiosul cor „Sanctus Spiritus” condus cu atâta măiestrie de soţii Sfechiş, în care vocile atât de calde şi răsunătoare au dus mesajul Bistriţei către Blaj al lui Andrei Mureşanu din poezia „Un Răsunet” („Deşteaptă-te, Române!”), care spunea: „Preoţi cu crucea-n frunte / Căci oastea e creştină”. Da, această oaste creştină formată din credincioşii greco-catolici din Bistriţa avea în frunte pe preoţii Ioan Vasile Frişan şi Iosif Chiciudean, care în acea frumoasă zi de duminică, 30 octombrie 2016 aducea omagiu cetăţii culturii româneşti, Blaj, Mica-Romă a poporului român, fiica centrului creştinătăţii, ROMA, care prin străbunii romani ne-a dat numele, limba, credinţa şi mândria de a fi ROMÂNI!!!
A fost în penultima zi a lunii octombrie, în pragul lunii noiembrie, când atât Bistriţa cât şi Blajul comemorează doi mari fii ai Bisericii Greco-Catolice, doi mari fii ai naţiunii române. Bistriţa, pe Andrei Mureşanu, Blajul pe Gheorghe Şincai, împlinindu-se la 16 noiembrie 2016, 200 de ani de la naşterea lui Andrei Mureşanu iar la 2 noiembrie 1816, 200 de ani de la trecerea în eternitate a lui Gheorghe Şincai, primul cunoscut prin imnul naţional „Deşteaptă-te, române!”, al doilea cunoscut prin prima lucrare istorică „Hronicul Românilor şi a mai multor neamuri”, scrisă în 2000 de pagini şi cunoscut ca prim director al şcolilor româneşti din întreaga Transilvanie, înfiinţând personal peste 300 de şcoli, prima şcoală sistematică fiind înfiinţată în anul 1754 de către episcopul Blajului, Petru Pavel Aron, în anul predestinat a se naşte acest ilustru fiu al Bisericii Greco-Catolice, unul din cei trei corifei ai Şcolii Ardelene: Petru Maior, Gheorghe Şincai şi Samuil Micu, acei trei corifei fiind eternizaţi în „Institutul Recunoştinţei” creat de mitropolitul Vasile Suciu, acel „Vasile Vodă al culturii româneşti”, cum îl numea Nicolae Iorga, cel mai mare istoric al Românilor şi unul din marii istorici ai lumii. Cele trei corpuri ale „Institutului Recunoştinţei” poartă numele celor trei corifei ai Şcolii Ardelene, această trinitate regăsindu-se şi în Catedrala Blajului, având hramul „Sfânta Treime”, precum „Sfânta Treime” a fost şi biserica protopopială din Reghin păstorită până la 1948 de cardinalul dr. Alexandru Todea, în acel Reghin, vecin cu Bistriţa, unde a funcţionat în clandestinitate sediul Bisericii Greco-Catolice, al doilea Blaj, a doua Mică Romă, primul păstor din „Sfânta Treime”, Blaj, Inocenţiu Micu şi ultimul păstor din „Sfânta Treime”, Reghin, dr. Alexandru Todea dormindu-şi somnul etern în glorioasa şi martirizata Catedrală a Blajului, Catedrala Renaşterii Naţionale, adevărata „Catedrală a Mântuirii Neamului”.
Aşadar, atât Bistriţa cât şi Blajul sunt în sărbătoare, Gheorghe Şincai fiind comemorat duminică 6 noiembrie la Blaj iar Andrei Mureşanu fiind comemorat duminică 13 noiembrie la Bistriţa, în acest sfânt an 2016, când se împlineşte un secol de la intrarea României în război (1916) pentru realizarea visului de aur al tuturor Românilor: Unirea cea Mare, care să refacă străvechea Dacie străbună de la Nistru până la Tisa.
Această Mare Unire nu era posibilă fără existenţa eroicei Biserici a Blajului, care prin tineri formaţi la înalta şcoală a cetăţii cetăţilor ROMA MATERNĂ ŞI ETERNĂ au dus făclia aprinsă la Blaj în sfântul an 1754 în torţa nemuririi în întreg spaţiul românesc, deşteptând „Românul din somnul cel de moarte”, în care a fost aruncat de greci şi de slavii din sud şi din răsărit, regăsindu-şi identitatea sa latină.
Cuvintele primului cardinal român, dr. Iuliu Hossu şi cuvintele marelui erudit de talie internaţională Mircea Eliade sunt edificatoare:
1. „Dacă nu era Unirea Religioasă de la 1700, nu era nici adunarea de la Blaj, de la 3-15 mai 1848, unde s-a strigat şi fără de aceasta nici Unirea din 1918.”
2. „Făclia aprinsă la Blaj acum 200 de ani n-a mai putut fi stinsă de atunci şi nici nu se va stinge vreodată. Episcopul Inochentie Micu n-a trecut-o numai în mâinile vrednicului său urmaş Petru Pavel Aron; el a încredinţat-o sutelor şi miilor de tineri ardeleni, care au învăţat de-atunci în Şcoalele Blajului. Odată trezită conştiinţa latinităţii noastre, nimeni şi nimic n-a mai putut-o nimici: de generaţii ea face parte din însăşi conştiinţa noastră de Români. Limba, literatura şi cultura românească modernă poartă pecetea făurită la Blaj - cu câte lacrimi, cu cât sânge şi cu cât geniu o ştie numai istoricul care şi-a închinat viaţa cercetând această epocă eroică. Asemenea creaţii spirituale n-au moarte, căci ele s-au identificat cu însuşi geniul neamului care le-a dat naştere.”

Liviu-Simion Pop
Bistriţa