Bistriţeni în revista de sub Tâmpa

De ani buni, scriitorul monoran George Echim, conduce cu dăruire, ca redactor șef, revista de sub Tâmpa "CLAVIATURI", o revistă trimestrială de poezie (precum eseuri, recenzii, cronici literare), ajunsă la nr.26, ca un simbol de unitate a scriitorilor brașoveni și nu numai, de prețuire și egalitate, care nu înseamnă altceva decât respect reciproc și schimb de idei , deoarece singuri nu putem fi destul de puternici și de inteligenți.
Revista acordă spațiu tuturor celor care doresc să între în relații cu cititorii, cărora le pune inima în mișcare de unii creatori de frumos, oameni plini de dar, adevăr și înțelepciune cum este de fapt scriitorul vărărean MIRCEA DAROȘI, ce și-a construit în acest câmp literar patru căsuțe literare -două poezii- "Lui Eminescu" și "Legământ", un eseu - "Eminescu în amintirile contemporanilor săi" și o cronică literară a cărții "Intrupare", autor George Echim. In eseul din revistă, Mircea Daroși îl prezintă pe Eminescu prin gândurile contemporanilor săi. Astfel Vlahuță îl aseamăna pe Eminescu cu un zeu tânăr, frumos și blând, cu părul negru, ondulat, de sub care se dezvelea o frunte mare cu ochi duși, osteniți de gânduri.
Aceeași privire îl încântă și pe Nicolae Petrașcu, care ne spune că "ochii poetului erau umbriți și adânci, pe care arareori ți-i dat să-i privești, căci vorbea cu ei mai mult plecați în jos, în clipa în care trecea pe dinainte, surprindeai în ei pâlpâitul unei lumini incandescente, ca un scăpărat al focului tainic ce-i ardea sufletul."
Anghel Dumitrescu îl numește "poetul cu cap de Apollo." Această afirmație este confirmată și de fotografia din anii tinereții, executată în 1869. Privirea ochilor lui Eminescu era melancolică, după cum melancolie îi era și zâmbetul. Il am și acum înaintea ochilor, își amintește Nicolae Gane. Ce frunte încărcată de gânduri! Ce privire măreață și visătoare, izvorâtă din cea mai nobilă inimă omenească! Ai fi zis că plutea într-o atmosferă suprapământească.
Era o adevărată sărbătoare când citea Eminescu din scrierile sale spunea Ioan Slavici, iar Teodor Ștefaneli spunea că Eminescu avea un ton deosebit, un ton dulce, molatec, ce ți se lipea de inimă.
A rămas celebră prietenia cu Ion Creangă, cu Ioan Slavici, dar mai ales cu ardelenii Ion Neamțu, Ion Ciocan și nu în ultimul rând cu cea care a fost pentru el iubirea eternă, năsăudeanca Veronica Micle.
Despre cartea lui George Echim "Intrupare", Mircea Daroși spune că e un complex de mesaje sincere și originale, care dau valoare creației sale literare.
Căsuțe literare și-au construit pe acest câmp rodnic de sub Tâmpa și alți scriitori din județul nostru cum sunt-Menuț Maximinian și Iulian Patca, scriitori ce zidesc și întrupează cuvintele și dau glas simțămintelor și modului lor de gândire.
Felicit pe cei ce construiesc pe câmpul întins de la poalele Tâmpei.