Camelia Tabără: La Inspectorat vin părinţi nemulţumiţi, trebuie să-i convingem că avem un ţel comun

Rep.: - Ce se întâmplă cu părinţii care, de multe ori, preiau frâiele în şcoli şi vor să fie mai presus decât dascălul? Unde este limita?
Camelia Tabără: - Şi eu am aplicat acest postulat, că profesorul are întotdeauna dreptate, deşi, ca dascăl, am judecat în sinea mea, în mintea mea, o anumită atitudine. Dar mi se pare că este extrem de important ca elevul să primească acelaşi mesaj şi de acasă, şi de la şcoală. Sunt convinsă că sunt părinţi care sunt nemulţumiţi de cadrele didactice. Dar dacă elevul aude acasă acest mesaj - Ce porcărie se întâmplă la şcoală, profesorul n-a făcut ce trebuie – decredibilizezi şcoala. Dacă la şcoală profesorul spune că – mama ta nu a venit la şcoală sau altele – copilul acela va creşte ca o buruiană. Nu va mai avea niciun reper şi tot ce va înţelege este că nimeni nu e bun în lumea asta, iar asta nu este în regulă, nu va avea o construcţie corespunzătoare. Eu cred că este important ca dascălul să stabilească tonul de cooperare şi colaborare. Pot să spun că şi la Inspectorat vin părinţi nemulţumiţi, şi la şcoală merg părinţi nemulţumiţi, dar noi suntem „specialiştii în comunicare” şi noi suntem cei care trebuie să-i convingem că avem un ţel comun. Problema se complică ţi se cere un anumit comportament faţă de un alt copil, iar acest lucru trebuie amendat. Relaţia profesorului cu părintele este pentru copilul lui, nu pentru alţi copii. Din păcate, se întâmplă şi imixţiuni de acest gen. Cred că este foarte important să existe o permanentă comunicare. Conform regulamentului, părinţii au obligaţia ca, într-un fel sau altul, să contacteze dirigintele sau învăţătorul o dată pe lună tocmai ca să ştie care este mersul şcolii, iar profesorul trebuie să explice de fiecare dată şi ce face şi de ce face şi de ce sunt necesare regulamentele, pentru că numai în consens poţi educa copiii. Dacă tânărul va primi şi informaţii, şi recomandări, şi mesaje diferite şi divergente, să nu ne mirăm că avem o generaţie de copii care, până la urmă, nu ascultă de nimeni.
Rep.: - Până unde putem pătrunde în intimitatea şcolii, pentru că de multe ori am văzut filmări în fel şi fel de ipostaze cu dascălii, cu elevii? Care este limita?
Camelia Tabără: - Nu este voie. Regulamentul spune foarte clar că copiii nu au voie să fie filmaţi fără acordul părintelui, iar profesorii nu au voie să fie filmaţi fără acordul lor. Dar în acest moment, tehnicile sunt atât de evoluate încât se întâmplă acest lucru. Eu cred că este nevoie de o anumită intimitate a relaţiei dintre profesor şi clasă, iar noi simţim şi percepem acest lucru ori de câte ori mergem în inspecţie există un soi de stânjeneală, e un element străin, copiii sunt stingheri şi nu au un comportament normal, dar multe ori simţim acest lucru şi la dascăli. Simţim că deranjăm, tocmai de aceea recomandăm ca aceste inspecţii să se întâmple cât mai normal cu putinţă, dar mai sunt şi situaţii unde există dascăli care nu au un comportament corespunzător, care jignesc copiii, care nu au un vocabular adecvat, însă regulamentul este foarte clar, nu se pot folosi asemenea filmări şi nu este normal să o faci.