CAOLINUL DE PARVA, O BOGĂŢIE A MUNŢILOR RODNEI

Lângă şoseaua care duce sau vine dinspre Sângeorz –Băi, la confluenţa râului Rebra cu Someşul Mare, te întâmpină o construcţie magistrală, care purta cândva numele de ,, Staţia de preparare a caolinului’’. La numai câţiva ani după revoluţie, i s-au închis porţile şi treptat, a devenit o ruină în care s-au adăpostit indeletniciri ocazionale, precum tăiatul lemnelor sau loc pentru depozitarea unor diverse materiale. În aceeaşi situaţie se află şi mina de caolin din Parva, de unde , ani la rând s-a extras materia primă pentru această flotaţie.
Puţini dintre locuitorii judeţului nostru cunosc faptul că în această localitate exista un asemenea punct de exploatare minieră . Astăzi, cele două obiective de interes naţional au rămas în paragină. Cercetătorul R. Fabini menţionează într-o lucrare că, în anul 1866 a fost deschisă o mină de caolin la Parva. Tot el, pe baza unor analize efectuate, compară caolinul de Parva cu cele mai cunoscute din lume, menţionând că prin adaos de argilă plastică, s-ar putea obţine un porţelan asemănător cu cel din Japonia sau Cehia şi Slovacia.
Seria cercetărilor asupra acestui zăcământ a continuat într-un mod susţinut până în anul 1976, când s-a trecut la exploatarea lui intensivă sub conducerea Combinatului Minier din Cluj-Napoca. Caolinul de Parva a fost obiectul unor lucrări de exploatare încă din secolul al XIX-lea de către societăţi particulare, iar mai târziu de unele intreprinderi locale. În 1905, caolinul a fost utilizat la fabricarea ceramicii şi a săpunului de către două fabrici clujene. Între anii 1936-1937, exploatarea caolinului din această zonă a fost făcută de societatea,, Nitrogen’’ din Târnăveni, filiala societăţii,, Mica’’ din Brad şi apoi de câteva intreprinderi din oraşele Bistriţa şi Năsăud.
A urmat o perioadă de întrerupere a exploatării, iar din 1958 şi până în 1976, s-au reluat cercetările la un nivel mult mai avansat pentru a stabili rezervele acestui important zăcământ mineral. Geologii au estimat că rezervele de caolin de la Parva pot fi exploatate pe o perioadă de peste 60 de ani, iar calitatea este deosebit de apreciată.
Produsul obţinut din roca caolinizată a fost întrebuinţat cu succes în industria ceramicii fine de construcţii, dar şi în industria hârtiei, pentru care constituie un avantaj deosebit de preţios. Având un grad de alb de 82 %, caolinul de Parva concurează cu cel din Harghita, faţă de care prezintă calităţi superioare., reglementate şi prin conţinutul maxim de aluminiu şi minim de fier.
Industria ceramicii fine de menaj a folosit caolinul sub formă chimizată, proces care s-a desfăşurat la Staţia de preparare din Rebrişoara. De aici plecau zilnic vagoanele pline de caolin spre numeroşii beneficiari din ţară. Pentru fabricile de hârtie din Bacău, Dorohoi, Brăila, Călăraşi, Petreşti şi Pr. Bârgăului s-au livrat anual peste 800 de tone produs finit, iar pentru renumitele fabrici de ceramică din Roman, Iris Cluj şi Termoplast Bistriţa au fost expediate la cele mai exigente cerinţe, tot atâtea tone de caolin prelucrat. Dar caolinul de Parva a trecut şi peste graniţele ţării , unde şi-a câştigat cele mai frumoase aprecieri pentru calităţile sale.
După prognoza stabilită de către cercetători, ar mai fi încă mulţi ani pentru ca rezervele prevăzute să se epuizeze, dar timpul a oprit totul aici, printr-o comandă a noii ordini economice care a lăsat în urmă imaginea dezastruoasă a celor două unităţi şi...poate nostalgia locurilor de muncă a oamenilor din această zonă.