Cardinal Iuliu Hossu, la Năsăud, „Rădăcini și speranțe”. Expoziție și conferință

La început de aprilie Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, împreună cu Protopopiatul Rodna organizau la Muzeul Grăniceresc Năsăud expoziția „Rădăcini și Speranță”, un set de 12 panouri care cuprind aspecte din viața și travaliul rezistenței în perioada comunistă a cardinalului Iuliu Hossu. Din primele panouri aflăm datele sale biografice. Astfel, distinsul cardinal s-a născut în 30/31 ianuarie 1885 în familia preotului greco-catolic Ioan Hossu din Milaș, județul BN. Primele clase le absolvă în satul natal, gimnaziul la Reghin, liceul la Tg Mureș și Blaj, iar studiile superioare la Roma, unde, în 1906 își ia și doctoratul în Filozofie, iar în 1910, doctoratul în Teologie. În același an este hirotonit preot la Roma de episcopul Vasile Hossu al Gherlei, văr primar cu tatăl său. A ocupat diferite funcții în Episcopia de Lugoj – protocolist, bibliotecar, vicar și secretar. În anul 1914 ajută la colecta pentru ajutorarea familiilor soldaților plecați în război. Avea frați mobilizați pe front: avocatul Vasile Hossu, medicul Traian Hossu, ing. Ioan Hossu, care, lucrând la calea ferată, a pus la dispoziție locomotiva ce va duce delegația cu rezoluția Unirii la București. Vărul său, căpitanul Iustin Hossu a murit pe frontul rusesc. Însuși Iuliu Hossu a plecat pe front ca preot voluntar, cu grad de sublocotenent, ajungând la Viena  pentru a asigura paza Palatului Schonbrunn sau a soldaților răniți aduși de pe front. Era preot militar când împăratul Carol I al Curții de la Viena îl numește episcop de Gherla, în locul lui Vasile Hossu decedat, act confirmat și de Papa Benedict al XV-lea în decembrie 1917.

La 1 Decembrie 1918 a citit Rezoluția de Unire a Transilvaniei la România, insistând pe textul: „ … Ne unim pe veci cu Țara Mamă, România! A biruit dreptatea! Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg pentru suferințele veacurilor, purtate de un neam cu credință în Dumnezeu și cu nădejdea în dreptatea Lui”. Actul Unirii a fost un act democratic, exprimat prin votul celor 1228 de delegați din toată Transilvania și aclamat fierbinte de cei peste o sută de mii de participanți pașnici, prezenți la actul Marii Uniri. Actul Marii Uniri respecta cele 14 principii wilsoniene care garantau popoarelor dreptul la autodeterminare, dreptul de a-și hotărî singure soarta, în condițiile căderii imperiilor țarist, austro-ungar, german și otoman. În fața marii mulțimi se îmbrățișează cu episcopul ortodox Miron Cristea, exclamând: „Precum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români”. Cei doi episcopi, împreună cu Alexandru Vaida Voevod, Vasile Goldiș și Caius Brediceanu au dus Rezoluția Unirii la București, determinându-l pe primul ministru Ionel Brăteanu să rostească: „Vă așteptam de o mie de ani și ați venit să nu ne mai despărțim niciodată”.

După Marea Unire s-a dedicat susținerii școlilor, ca „suflet și viață”, s-a dedicat susținerii cărților, ca „izvor binecuvântat de lumină îndrumătoare și putere de înălțare”. O zi pe săptămână și-o petrecea în școală, iar sâmbăta o dedica săracilor, văduvelor și orfanilor. Își proteja preoții tratându-i cu blândețe și duioșie. În anul 1924 Episcopia de Gherla primea de la Papa, Biserica Minoriților din Cluj și devenea Episcopia de Cluj-Gherla (1930). A fost senator în Parlamentul României Mari, protejând suveranitatea și integritatea țării, precum și drepturile Bisericii Unite cu Roma. În adunări publice sau vizite canonice, precum cea din anul 1932 din Piața Centrală a Clujului se pronunța împotriva revizuirii granițelor. Asistă cu durere la ororiile hortiștilor împotriva românilor din Ardeal (1940-1944), deplângând cu tristețe soarta lor de deportați sau refugiați. Promovează ideea protejării evreilor în timpul holocaustului. Prin grija lui Dumnezeu a ieșit cu bine din două atentate. Îi apreciază pe laici pentru performanțele lor în cercetare, împliniri care îmbunătățesc viața, aceasta fiind un dar dumnezeiesc. Trăiește drama instaurării comunismului în România, prin Guvernul Groza în 1945, prin alegerile falsificate din 1946, prin alungarea monarhiei în 1947, prin jalnica naționalizare din 1948, prin colectivizarea din 1949… Mai grav a fost când regimul comunist a început atacul împotriva elitelor țării, împotriva celor care nu acceptau regimul comunist de tip bolșevic, care ura inclusiv biserica greco-catolică… Deși în 1945 a fost primit în Academia Română, în noaptea de 28-29 octombrie 1948 este arestat și reținut la Ministerul de Interne în București. Înțelege că a fost arestat pentru credință, acceptând și ceea ce a urmat – disprețul, umilirile, privațiunile provocate de comuniști…, fiind un model de fidelitate față de Biserica sa și poporul său. Peste două zile e dus la Dragoslavele sub pază pentru a îndura foame și frig. Aici i se aduce la cunoștință că Biserica Greco-Catolică era interzisă prin decretul statului comunist. Este închis la Mănăstirea Căldărușani, apoi este mutat din loc în loc - la Sighet (1950), la Curtea de Argeș (1955), la Mănăstirea Ciorogârla (1956) și din nou la Mănăstirea Căldărușani, în total 21 de ani și 6 luni de detenție. Înțelegea, prin tot ceea ce i se întâmplă, „o mare cinste a temniței pentru credință”. Prin credință, susținea că „.. se va întări adevărul și dreptatea în suflete și se va revărsa binecuvântare spre acest neam iubit de Dumnezeu și spre această țară care El ne-a hărăzit-o, întregită și bogată...” În anul 1969 Papa Paul al VI-lea îl numește cardinal „in pectore” („în secret”), pentru a-l proteja de chinuri și mai aspre. La Ciorogârla a fost vizitat periodic de ierarhii ortodocși Iustinian Marina, Teoctist Arăpașu, Gherasim Cristea ș.a. La Căldărușani a fost înregistrat în secret recitând Rezoluția de Unire de la 1 Decembrie 1918. Înregistrarea a fost auzită mai târziu la Postul de radio Europa Liberă și supusă atenției opiniei publice. În timpul pastorației sale a făcut peste 1735 de vizite canonice în care s-a întâlnit cu credincioșii săi, mai ales la Mănăstirea Nicula, venerând icoana Maicii Domnului, icoană făcătoare de minuni.. În județul nostru a văzut peste 40 de localități, printre care la Sângeorz Băi/ 1920, Năsăud/ 5 sept 1937 – la Congresul sau Adunarea Generală a Românilor Uniți cu Roma (AGRU); Feldru – la Sinodul de primăvară/ 5 mai 1943; Budac (unde a scăpat viu dintr-un atentat); Bistrița, unde, la 27 nov. 1938 a oficiat festivitatea inaugurării statuii lui Andrei Mureșanu, la 90 de ani de la revoluția din 1848…

 La 28 mai 1970 Cardinalul moare, la Spitalul Colentina din București, fiind pentru eternitate un exemplu de fidelitate, de credință, curaj și dăruire totală. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu catolic, dar la 7 decembrie 1982 este mutat în mormântul actual. În 2 iunie 2019 Papa Francisc, pe Câmpia Libertății din Blaj, oficiază beatificarea (trecerea, după moarte, în rândul sfinților) a celor 7 martiri greco-catolici – Iuliu Hossu, Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan și Alexandru Rusu. Papa Francisc se minunează cu admirație de curajul și tăria lor sufletească în apărarea Bisericii lor, de tenacitatea de a profesa fidelitatea față de Cristos.

Tot calvarul vieții sale a fost redat la Muzeul Grăniceresc prin expoziția „Rădăcini și speranță” pe care a vernisat-o cu explicații succinte și documentate pr. protopop Cristian Goia, făcând referiri și la trecutul istoric al ținutului năsăudean. Au fost trecute în revistă, rând pe rând toate panourile expuse, panouri care conservau și pozele rare ale fotografului Unirii, Samoilă Mârza. Rădăcinile tradiționale năsăudene erau viguroase și convingătoare, iar speranța transmitea totala încredere în viitor, prin credință, oricât ar fi viața de dificilă.

În cuvântul său, directorul Muzeului Grăniceresc – Dr Lucian Vaida felicita Eparhia gr-catolică pentru reușita acestei expoziții și aducea în completare noi date despre prezența Cardinalului Iuliu Hossu la Năsăud, amintind faptul că regele Carol al II-lea, în anul 1933 vroia să înființeze la Năsăud un Batalion de soldați, proveniți numai din comunele foste grănicerești. Lipsa condițiilor corespunzătoare a făcut ca Batalionul să ființeze la Bistrița, dar Jurământul a fost depus în 10 iulie 1934 în Loagărul (stadionul) din Năsăud, festivitate la care a participat și Cardinalul Iuliu Hossu. Sfinția Sa a fost întâmpinat cu porți triumfale la Mocod, Salva, intrarea în Năsăud și în fața Bisericii, unde au cuvântat reprezentanții Bisericilor din Năsăud (greco-catolică, ortodoxă, reformată …), profesorul Iuliu Moisil – fiul vicarului Grigore Moisil, preotul gr-catolic Gavril Bichigean, finalizând cu cuvântul ziditor al Cardinalului. A doua zi, Cardinalul Iuliu Hosuu, însoțit de prefectul Dumitru Nacu și primarul Traian Chitul s-au deplasat la Gară unde l-au întâmpinat pe regele Carol al II-lea și împreună au ajuns în Loagăr unde s-a derulat festivitatea de depunere a Jurământului, cu intonarea Imnului regal, solemnitatea Jurământului, defilarea batalionului… Cardinalul Hossu a fost însoțit de 76 de preoți îmbrăcați în ornate elegante, și în discuțiile cu regele, Cardinalul a cerut un preot militar pentru Batalion… Masa celor două suite a fost servită la cantina Liceului „George Coșbuc”, după care toți oficialii s-au deplasat la Ilva Mică pentru inaugurarea Căii Ferate Ilva Mică – Vatra Dornei. Discursul directorului Lucian Vaida a fost îndelung aplaudat atât de oaspeți cât și de gazde… Au fost evenimente care nu trebuie uitate. Expoziția rămâne la dispoziția publicului năsăudean până în 25 aprilie 2025.

De la Muzeu mulțimea s-a deplasat la Colegiul Național „G. Coșbuc”. Aula școlii a devenit în scurt timp neîncăpătoare pentru că elevii, cadrele didactice, oaspeții și orășenii erau interesați să audieze conferința „Cum ni-l amintim pe Episcopul Iuliu Hossu”. Moderatorul pr. protopop Cristian Goia a oferit microfonul pe rând, directorului Steluța Vâju, al cărui bunic Lazăr Sângeorzan – protopop de Rodna, a fost numit de cardinalul Iuliu Hossu, vicar foraneu al Rodnei în 1948, dar n-a mai apucat să-și exercite noua funcție pentru că a fost arestat de regimul comunist, iar Biserica Greco-catolică desființată. Directorul Colegiului insista pe activitatea celor peste 960 de elevi și performanțele lor la olimpiade sau alte concursuri școlare, pe activitatea prodigioasă a cadrelor didactice, astfel că în anul 2024 Colegiul a fost premiat de Președinția României. S-a cântat Oda Liceului, apoi PS Episcopul Claudiu Lucian Pop a primit Monografia școlii, editată la împlinirea a 150 de ani de existență a școlii, după care, Domnia Sa insistă pe importanța anului 2025 ca an Iuliu Hossu, ca an al Speranței, al Credinței, ca un an dedicat unei personalități de la care avem ce învăța. Despre viața și momentele mai importante din viața cardinalului Iuliu Hossu a vorbit prof. dr. Ciprian Ghișa, care nuanța, pentru început, valoarea emoțiilor, atunci când te afli în locuri speciale, cum este și valorosul Colegiu Național din Năsăud. Problema este astăzi ce faci cu o moștenire valoroasă, ce direcție-i dai, fără să te plângi că-i greu și complicat. Orașe mici ca Năsăud, Orăștie, Blaj, Beiuș Sighet… au fapte, reviste, cărți editate, dar sunt cunoscute prea puțin pentru că regimul comunist a distrus acele valori specifice, anihilându-le. Doar viziunea ne mai poate salva iar Pastorația ajută să nu renunțăm, chiar dacă regimul comunist ne-a supus pe unii, unor ani grei de detenție. Ani de persecuție comunistă au avut și ortodocșii, și alte culte sau biserici. Patru valori ne pot salva astăzi: exemplificarea (puterea de a fi un model credibil), susținerea (celor ce doresc să se implice), alinierea la principalele valori și deschiderea pentru generațiile viitoare. S-au pus întrebări din sală. S-a răspuns elegant din prezidiu. Important este să fie văzute locațiile suferinței de la Sighet, Aiud, Gherla, Canal, Auschwitz, Dachau, Majdanek, Treblinka, etc. pentru a fi înțelese clipele grele ale suferinței prin care a trecut umanitatea… Moderatorul își dorește ca nimeni să nu cadă victimă manipulării care, în zilele de azi propagă ura…, apoi aduce mulțumiri tinerilor din sală, cadrelor didactice, preoților prezenți, inclusiv protopopului ortodox Ovidiu Sermeșan și preoților Georgică Cira și Crin Triandafil Teodorescu, protopopului romano-catolic Attila Kiss/ Rodna, precum și preotului greco-catolic din Năsăud – Login Ceuca, o gazdă atentă cu toți invitații.. S-au bucurat de expoziție și conferință un grup de măicuțe, și preoții Iosif Chiciudean/ Herina, Ioan Dumitru/ Leșu, Augustin Flămând/ Șanț, Pavel Vranău/ Rodna, Florin Micle/ Maieru, Nicolae Jarda/ Sângeorz, Claudiu Oltean/ Valea Săcerului Feldru, Iuliu Bontaș/ Feldru, Gherasim Cioncan/ Salva, Gavrilă Avram/ Telciu. Au fost deosebit de atenți numeroși năsăudeni - Ioan Nistor, Mălin Scridon și soția, George Urs și soția, Vasile Ienciu și soția, Ioana Moroșan, Firuca Zimveliu, Emilia Cremene, Doina Cantor, Elena Bogdan, Rozalia Brici, Ioan Roș și soția, Ștefan Pop și soția, Elisabeta Sărmaș, Ioan Retegan, Letiția Sălătioan, Ghica Nășcuțiu, Vasile Sălvan și soția, Grigore Coța iar dintre membrii ASTREI – Ioan Boțan, Claudia Talpoș, Vica Istrate, Ovidiu Maghiar, Mircea Daroși și soția, Ștefan Ghioc, Lucreția Mititean, Ioan Seni ...

Drept recunoștință, două busturi, operă a sculptorului Ilarion Voinea au fost dedicate Cardinalului Iuliu Hossu: unul, dezvelit la Cormaia - Duminică, 2 sept. 2018 (PS Episcop Florentin Crihălmeanu și pr. Nicolae Jarda) și altul la Milaș - dezvelit, marți, 11 sept 2018. Evenimentul de la Milaș a fost precedat de un seminar organizat la Biblioteca Județeană – director pr. Ioan Pintea, cu participarea PSS Mitropolitul Andrei, PS Episcopul Florentin Crihălmeanu, Ioan Aurel Pop – președintele Academiei Române, prof. univ. dr. Ioan Chirilă, Adrian Popescu, Alexandru Moraru, Ioan Buzași, Mircea Gelu Buta – moderator, Emil Radu Moldovan – președintele Consiliului Județean, Iosif Gabor – primar Milaș, Florin Urâte – președinte Rotary Bistrița. Mass-media Răsunetul a însoțit toate aceste evenimente.

Prof. Ioan Seni