Cele din urmă cuvinte

Un bărbat aflat încă în puterea vârstei, se trezi cu o gravă afecţiune a vorbirii, după o laringită ce nu voia să mai cedeze. Prezentându-se la medic, fu programat pentru operaţie. Îngrijorat de soarta sa, omul se afla acum în faţa echipei de medici care trebuiau să facă o operaţie complicată, dată fiind dificultatea evidentă de a interveni într-o zonă cum este laringele.
-Vrem să vă spunem- zise medicul- şef- că ne vom strădui să facem tot ceea ce putem pentru a vă salva viaţa, însă ar fi posibil ca după această operaţie să nu mai puteţi vorbi niciodată. Dacă aveţi ceva deosebit de spus, vă dăm posibilitatea să o faceţi acum.
Pacientul căzu pe gânduri. Câte nu sunt de spus în asemenea momente? Suntem legaţi cu lanţuri (ale iubirii) de soţie, copii, de un serviciu, colegi. Ne gândim cui ar trebui lăsate felurite averi şi bunuri. La vreo persoană pe care am iubit-o... Omul nostru nu se opri însă la nimic din toate aceste posibilităţi, ci îngenunche acolo, împreunându-şi mâinile şi făcând o cruce mare, rosti domol:
„Doamne, IISUSE HRISTOASE, Dumnezeul meu, Cel ce ai coborât din cer pentru a Mă scoate pe mine şi lumea toată din păcat şi teroarea morţii....Îţi mulţumesc că m-ai iubit şi Te-am cunoscut. Fii binecuvântat în veci!Amin.”
Imprersionaţi, cei din echipa medicală se prviră uimiţi unul pe celălalt, apoi, urmând pilda modestului pacient, îşi făcură cruce şi ei, Unii se rugau emoţionaţi, iar operaţia începu.
A fost un succes medical neaşteptat şi după câteva săptămâni, pacientul începu să rostească printre lacrimi, primele cuvinte cuvinte de mulţumire.