Centenarul Operei Naționale Române din Cluj

Într-o ambianță de sărbătoare în seara zilei de marți 25 mai 1920, la orele 20, a avut loc premierea clujeană a Operei Aida de Giuseppe Verdi: „O adevărată sărbătoare națională: în mijlocul Clujului, unde influența ungară, este încă destul de puternică... Salutăm astfel Opera Română din Cluj, și credem că cea din București care s-a bucurat de mult mai multe încurajări oficiale, v-a lua exemplu celei din Ardeal, mai ales în ceea ce priveste nota de naționalism preponderent, ca un semn de mentalitate artistică românească, cu atât mai lăudat, cu cât s-a dat în mijlocul unui centru până ieri, exclusiv maghiari!”[1]  

Spectacolul a avut următoarea distribuție: director de scenă, Constantin Pavel; la pupitru, Alfred Nowak; scenografia, George Szanto; maestru de cor, Hermann Klee; maestru de balet și primbalerină, Tacea Fulga; Regele Egiptului Gheorghe Sterian-Mandy; Amneris- Lya Pop; Aida- Elena Roman; Radames- Constantin Pavel; Ramfis- Rudolf Steiner; Amonasro- Grigore Teodorescu; Marele Preot- Andrei Ștefănescu, Marea Preoteasă- Lelea Popovici.

În dublă ipostază, de director de scenă și tenor, Constantin Pavel a depus un efort considerabil, iar ziarul Patria nota: „... Îi datorăm de altfel întreaga montare, fastoasă și elegantă, la care a schițat și indicat singur totul, ne-a uimit cu masca interesantă și vie, cu un joc de scenă corect, cu o voce pe care știe să o menajeze, cu o interpretare proprie, cu pianissimo în falseturi reușite în notele de sus.”[2]

A fost un succes de bun augur în care, entuziasmul din sală a fost formidabil, spectatorii au aplaudat minute în șir, se îmbrățișau, mulți aveau lacrimi în ochi. Prieteni și adversari deopotrivă, au rămas adânc și sinceri emoționați. A fost o producție, cum numai pe scenele mari din apus se poate gusta.

În reprezentarea Aidei s-a putut vedea o manifestare de artă românească din toate punctele de vedere: „A fost sărbătoare culturală, a fost triumful curentelor umanitare idealiste, contra curentelor subversive anarhice.”[3]