Cine este femeia?

Femeia este bunică, mamă, soţie şi fiică. Dacă femeia n-ar fi fost, nici noi, bărbaţii, n-am fi fost.

         Dar ca să fiu mai explicit, trebuie să mă întorc cu 70-80 de ani în urmă, când femeia era o adevărată sclavă. Creştea copii, dar nu mai puţin de 5-6-7, lucra alături de soţul ei la munci agricole, dar făcea şi ordine în casă, iar ca răsplată, uneori, erau torturate şi bătute, mai ales cele din familii tinere. Se spunea că femeia nebătută e precum calul neţesălat. Unii îşi băteau nevestele în prezenţa copiilor. „Când eram la mama fată, mâncam pâine de secară cernită cu sita rară şi-o mâncam cântând pe afară. Dar de când m-am măritat, mănânc pâine de grâu curat, cernută cu sita deasă şi o mănânc plângând la masă”.

         Eu nu scriu din surse sau din auzite. Am trăit acele vremuri şi am văzut tot ce scriu. Se spunea că bătaia e ruptă din rai. Eu eram fricos de bătaie (deşi în familia noastră nu existau asemenea barbarii). Tot ce vedeam şi auzeam prin sat, pentru că eram foarte curios din fire, o întrebam pe mama;  dacă e adevărat că bătaia e ruptă din rai, dacă şi în rai se bat atunci unde nu se bate? Măi băiete, zice mama, cei care spun asemenea lucruri sunt nişte nebuni bătuţi de Dumnezeu.

         Femeia nu avea niciun rol în societatea economică şi politică. În niciun partid, nicio societate de stat sau privată nu exista picior de femeie. Ele aveau dreptul să aleagă, dar nu să fie alese. Se spunea că locul femeii este la cratiţă.

         Eram într-o zi la un vecin, unde mă jucam cu un băiat de seama mea şi, deodată, a apărut fiica gazdei cu ochiul vânăt, bătută de soţul ei, la care mama fetei  zice: iar te-a bătut nebunul? Să nu te duci acasă, lasă-l să vină el să te roage, nici să nu te uiţi la el. Şi, iată-l c-a venit. „Ce faci, Mărioară, nu vii acasă?” Fata, când l-a văzut, i-a sărit la gât şi l-a îmbrăţişat. Iar mama fetei zice: De ce o baţi, mă, că râde lumea de voi. Lasă-l mamă, nu-l mai certa, că se supără. „Hai, Mitică, să mergem acasă”, zise fata.

         Mama fetei  i-a spus: Mărioara, când te mai bate să nu mai vii la mine. Tinerii s-au luat de mână şi au plecat. Când am mers acasă, i-am povestit mamei întâmplarea de la vecini, iar mama mi-a spus că bine le face că le bate, dacă sunt proaste, aşa le trebuie. Când a venit tata, mama i-a povestit ce am văzut eu la vecini. Tata  i-a spus că dragostea e mai puternică decât bătaia. Mama m-a trimis la joacă şi mi-a spus să nu mai ascult  ce vorbesc ei, să-l las pe tata. Ce să-l las, eram numai ochi şi urechi la tot ce se întâmpla între oamenii mari. Am plecat la joacă cu gândul s-o întreb pe mama ce-i cu dragostea. Seara, când am mers la culcare, am întrebat-o pe mama de ce dragostea e mai puternică decât bătaia?. Taci, mi-a spus mama,  şi nu te mai băga în treburile oamenilor mari.

         Un alt caz. O tânără a venit la părinţi bătută de soţ şi a zis: eu mă despart de Ionel. Te desparţi?, a întrebat tatăl. Ţi-a plăcut când te-ai măritat cu el, să-ţi placă şi acum, la noi să nu mai vii bătută.

         Nu erau divorţuri, nici avorturi. Se spunea că avortul este o mare crimă, că omori un suflet care nu se poate apăra. Pe acele vremuri, bătaia era la ordinea zilei. Totul se rezolva prin bătaie. Dar asta nu împiedica tinerii să facă nunţi, cumetrii şi petreceri, mai ales la sărbători, de Crăciun şi de Paşti. Cei mai mulţi tăiau câte doi porci în timpul iernii, iar la Paşti era o regulă, cum-necum, fetele trebuiau să meargă la horă sau la bal cu rochie nouă. La Crăciun maţ sătul şi la Paşti cur fudul.

         Pe acele vremuri eu eram copilul unei familii de ţărani într-un sat dobrogean, foarte aproape de litoralul românesc. Am crescut cu mămăligă şi lapte de oaie crud.

         Iată că, uşor-uşor, femeia a ieşit în faţă, mai ales după 89. Acum femeia este peste tot, în economie, dar şi în politică. Astăzi, în Guvern, avem opt femei care au primit cele mai importante ministere. Unele sunt chiar mai active decât unii bărbaţi. Avem femei şi în Parlamentul European.

         De când există Primăria Bucureştiului n-a avut la cârmă o femeie. D-na Găbiţa Firea (o cunosc de când era studentă) se zbate, se luptă zi şi noapte să ducă la bun sfârşit proiectele. O văd mereu pe posturile TV. O admir, dar o şi compătimesc că de la atâta strădanie a slăbit. O avem comisar european pe Corina Creţu, care are o funcţie foarte grea şi de mare importanţă pentru Europa. Am urmărit-o pe un post de televiziune unde a vorbim mai mult de 30 de minute. E deşteaptă, dar şi foarte frumoasă.

         Mi-a venit în minte Regina Maria, soţia Regelui Ferdinand, care era foarte frumoasă şi deşteaptă, fapt care a ajutat-o să reuşească tot ce-şi dorea pentru România, la întâlnirea cu demnitarii europeni.

         Aş dori din tot sufletul ca România să aibă, cât mai curând, la cârma ţării, o femeie. Cred că numai atunci vor dispărea ura şi conflictele politice.

         Cu ocazia zilei de 8 martie, Ziua Internaţională a Femeii, rog toate doamnele şi domnişoarele, indiferent în ce loc de muncă se găsesc, să primească de la un bunic de peste 90 de ani, sărutări de mâini, stimă şi respect.

         Bunul Dumnezeu să vă ajute.