Confesiunile unui fotomodel. Ioana Timoce: E o nebunie, o nebunie frumoasă!

Într-o ţară în care toată lumea se pricepe la modă, într-o ţară în care numai cine nu vrea nu e manechin, să vii să vorbeşti despre moda, despre fashion, ca fenomen în sine, despre adevărata profesie de fotomodel pare ceva pueril, ceva de vară… Pentru mine, moda este o artă, un mediu prin care ajungi la “frumos”. Moda, în sensul cel mai nobil, e creaţie, iar meseria de fotomodel, de manechin, a fost creată cu un rost. Deseori percepţia asupra acestei meserii e de multe ori simplistă. Spunem: ,,ce slabă e! ce mare lucru, toată ziua defilează pe podium, are un job care îi permite să călătorească, să poarte ultimele creaţii ale marilor designeri etc”… şi alte răbufniri fără sens. Etichete generate de aparenţe ca formă facilă de judecată.

Într-un domeniu care îţi poate da faimă preţ de lungimea unui podium, devorându-ţi în schimb frumuseţea şi energia, Ioana Timoce a ieşit învingătoare. Ioana Timoce s-a născut la Beclean, are 21 de ani. Da, e fiica fostului subprefect Grigore Timoce, dar acesta e doar un detaliu. La numai 21 de ani, Ioana a defilat pentru Chanel, Vivienne Westwood, Roberto Cavalli. Este considerata urmaşa celebrei Kate Moss, scriu site-urile de specialitate. 

,,Nu mă pot aştepta ca toata lumea să mă placă. Eu una mă plac şi am încredere în mine”, spune Ioana. Ioana Timoce a devenit una dintre modelele mele preferate, alături de Diana Dondoe, Andreea Diaconu, Joan Smalls, Sasha Pivovarova şi exemplele pot continua. Îmi place Ioana pentru aspectul ei fresh, clean şi relaxat. Prima dată am aflat de Ioana, descoperindu-i o fotografie în redacţie. Unul dintre colaboratorii cotidianului nostru a scris despre începuturile Ioanei în această meserie. I-am cunoscut şi tatăl în perioada în care a fost subpprefect. Cred că de la tatăl său, Ioana a moştenit ambiţia, perseverenţa, bunul simţ, dar şi o anumită linişte. Între timp, am continuat să urmăresc activitatea Ioanei Timoce pe internet. Are blog, pagină de facebook. Ioana e frumoasă. Fotografiile vorbesc...

Ioana Timoce a reuşit să răzbată într-o lume a femeilor frumoase, într-o lume o orgoliilor, într-o lume a tentaţiilor, într-o lume unde e foarte greu să te menţii în prima ligă. Multe tinere frumoase au dorinţa de a ajunge model, însă de multe ori nu ajung niciodată la nimic sau ajungă să facă din profesia aceasta ceva derizoriu. Ioana a reuşit nu doar pentru că e frumoasă, are o siluetă androgină....nu e suficient. Frumuseţea e ca şi forţa unui sportiv. Te naşti mai mult sau mai puţin frumos, însă nimeni nu ajunge să fie un sportiv de performanţă fiindcă s-a născut înalt, puternic sau rapid. Ca să ajungi la orice ţi-ai propune e nevoie mai întâi de ambiţie, apoi de talent, perseverenţă şi nu în cele din urmă, de şansă. Ioana a ştiut şi ştie acest lucru. Dacă îi citeşti blogul, îşi dai seama că Ioana încearcă să îşi depăşească limitele. E adevărat, nu a mai scris de ceva vreme pe blog, dar profesia de model e într-un continuu du-te vino, într-un continuu test cu tine şi cu limitele tale. Mai jos redau câteva dintre confesiunile Ioanei pe blogul personal. Îmi place cum scrie. Curat. Simplu. Onest.

Make IT happen

Ioana Timoce: Cum am ajuns să fac modelling? Întrebarea pe care o primesc de foarte multe ori. Astăzi (n.r. 5 aprilie 2013) fiind acasă în Beclean, la ai mei, m-am hotărât că ar fi un moment potrivit, lângă un pahar de ceai, să povestesc despre cea mai importantă parte a vieţii mele. Cum am început, cum au fost primele mele joburi, cu ce se mănâncă meseria asta frumoasă. Visam să ajung model, visam la lumea modei, îmi plăcea să îmi confecţionez haine( pierdeam ore în şir creând ceva), să machiez, să fiu pozată, să îmi cumpăr revistele de modă lunar (Elle, Harper’s Baazar, Glamour) și cele pentru adolescenţi ( Cool Girl, Bravo); aveam teancuri imense, pe care mami nu mai ştia unde să le depoziteze. Da, aveam multe vise şi îmi doream să devin model, însă nu ştiam absolut nimic despre această lume. Urma să fie ziua mea de naştere, să împlinesc vârsta de 15 ani. Karma, o minte genială (pentru cei care nu ştiţi încă, ea este sora mea) a găsit o agenţie de modele din Bucureşti pe Internet şi s-a gândit să îmi facă o surpriză. A selectat nişte poze cu mine foarte simple pe care le-a ataşat unui e-mail care suna ceva de genul:” Ea este sora mea, iar eu doresc să îi împlinesc visul de a deveni model”, mă rog plus alte detalii referitoare la vârstă, înălţime, măsuri. Ehh, uite că ea primise un e-mail înapoi după o zi, două, cu un răspuns foarte pozitiv prin care mă chemau la Bucureşti pentru un test foto. La aflarea veştii vă daţi seama cât de fericită am putut fi. Ce am făcut? Am chemat-o repede pe mami în cameră la noi şi i-am zis amândouă vestea, de care mai apoi a fost foarte încântată. Buun, acum marea problemă era cum îi dăm de ştire lui tati?! Puneam pariu pe orice că el nu o să fie de acord să merg la București pentru aşa ceva. Puneam pariu şi pierdeam:))…Tati acceptase din prima şi chiar el a fost cel care m-a dus până la București cu maşina. …abia ce pornisem în călătoria fascinantei lumi a modei. Începusem să fac un fel de navetă Beclean-București și invers; ceea ce nu era tocmai uşor. Aveam prezentări, editoriale în revistele pe care le citeam la început (Elle, Harper’s Baazar, Glamour), diferite shootinguri interesante; am continuat cu toate astea fiindcă îmi plăcea şi cred că asta e cel mai important într-o meserie, să-ţi placă ceea ce faci. E clar că primele joburi nu au fost strălucite, nu ştiam să defilez sau să pozez foarte bine; chiar la prima prezentare am avut un “mers de fotbalist”,cum zicea tati, cu privirea în pământ:)). Însă, cu timpul s-a acumulat multă experienţă, ceea ce m-a ajutat să mă dezvolt și să îmi conturez foarte bine personalitatea. A face modelling nu înseamnă să fii asistentă la o televiziune, nu înseamnă nişte poze profesionale cu un machiaj profesional şi haine de firmă. Modellingul e o meserie până la urmă, în care lucrezi pe bune, în care e nevoie să arăţi bine, să ai măsurile necesare. Totodată, să te simţi bine indiferent de situaţie, să ştii să improvizezi oriunde şi oricând, să fii tot timpul într-o dispoziţie faină, adică să îţi faci jobul ca la carte…

Laleaua neagră

Ioana Timoce: Imaginaţi-vă anii ’70, o Brigitte Bardot în prim plan, ceea ce înseamnă musai breton! Asta se cere, asta e la modă. Aşa că dragii mei, în loc să mă trezesc cu ochii în tavan crezând că sunt acasă, m-am trezit cu o altă Ioana în oglindă. Cea mai mare provocare legată de hairstyle, pentru mine, s-a materializat în salonul lui Stephane Pous, din minunatul Paris. And I did it! Singura şi ultima dată când am avut breton a fost pe la vârsta de 5 ani; mama era cea care ne aranja pe mine şi pe Karma, pricopsindu-ne cu un breton de toată frumuseţea, ce pornea din vârful capului (poate aţi purtat şi voi acest stil “retro”, muult mai demuult). Evident, nu a ţinut multă vreme. Slavă! De ce nu am riscat până acum, în a avea acest tip de tunsoare? Deoarece îmi cunosc structura feţei şi având fruntea mai îngustă, exista posibilitatea să îmi ascund trăsăturile. Însă, lăsată pe mâna unor profesionişti, clllaaaar că am fost mult mai sigură, am mers pe încredere şi în plus aveam nevoie de schimbarea asta. Totuşi, proiectul propus de agenţia Hmodel nu s-a limita doar la a-mi schimba tunsoarea, ba au creat un total makeover pentru culoarea părului - negru/black/brunet. Culoarea e minunată, părul deţine un luciu deosebit, e foarte fin cu un aspect sănătos şi asta se vede cel mai mișto în pozele de la shootingul de ieri; în plus, ador mirosul de păr proaspăt vopsit…ahh. Toate astea datorită lui Stephane Pous, are o mână magică, un adevărat artist.

THE IT. Smile because of IT -Ioana Timoce- A model's blog

Ioana Timoce: Blogul va fi unul personal, despre modă, lifestyle, un blog în care să împărtăşesc viaţa de model, experienţele trăite,..nebunia de dinaintea show-urilor în care nu mai ştiu unde mi-e mâna sau piciorul, cine-l încalţă, cine-mi face unghiile, cine mă trage de păr…dimineaţa când mă trezesc dezorientată în camera de hotel, neştiind în ce ţară mă mai aflu (crezând cu ochii larg deschişi spre tavan că sunt acasă:) E o nebunie, o nebunie frumoasă! De multe ori ajung acasă cu mii de gânduri ce aş vrea să vi le împărtăşesc, dar nu e uşor să le ţin pe toate în frâu. Totuşi, am decis să vă ţin la curent cu ceea ce e nou, fie că sunt la job ori la castinguri, oricând găsesc timp liber în program . Blogul este încă în progres la partea estetică şi altele legate de cea tehnică, deci să nu credeţi că se opreşte totul aici.

P.S. Nici blogul, nici Ioana Timoce nu se vor opri aici…E doar începutul unei nebunii frumoase, cum spune Ioana. Ioana e un om frumos, care face o meserie frumoasă.

Foto: ioanatimoce.wordpress.com