„Cred că viaţa fără cultură ar fi imposibilă”

-O definiţie a culturii de azi.

-S-au emis numeroase definiţii ale culturii dar cred că una dintre cele mai cuprinzătoare şi valabilă chiar şi azi aparţine lui Andre Malroux : “ Cultura este suma tuturor formelor de artă, de iubire şi de gândire,care, pe parcursul secolelor, l-au ajutat pe om să fie tot mai puţin înrobit”.

-Dacă ar fi să alegeţi între muzică şi literatură ce aţi alege?

-Este greu să faci o delimitare, o alegere între muzică şi literatură pentru cineva care are afinităţi cu ambele genuri. Pentru mine atât muzica cât şi literatura fac parte integrantă din eul meu. Chiar dacă literatura înseamnă o preponderenţă în viaţa şi activitatea mea, ea nu se poate desprinde de acordurile muzicale aşa cum nici muzica n-ar avea aceeaşi fineţe fără literatură, fără cuvinte.

-Ce este arta pentru sufletul nostru?

-Arta ca parte integrantă a culturii ne oferă posibilitatea de a recepta realitatea prin filtrul sensibilităţii şi totodată posibilitatea de a comunica emoţii complexe deosebit de necesare pentru etapa pe care o trăim.

-Primul cântăreţ pe care l-aţi intâlnit, dar primul scriitor?

-În anii de liceu cochetam cu muzica uşoară şi într-o vacanţă, la Vatra Dornei, l-am cunoscut pe George Enache. Îmi plăceau piesele lui şi cele din repertoriul internaţional pe care le interpreta atunci. Câteva ştiam şi eu din repetiţiile făcute cu colegii de şcoală. Într-o seară la restaurantul de atunci - Valea Dornelor - m-a chemat lângă el şi mi-a spus : „ piesa asta o cântăm amândoi”. A fost prima mea prezenţă lângă un artist consacrat. Cu mult timp în urmă, am cunoscut un mare scriitor într-o vacanţă la Casa Scriitorilor de la Valea Vinului. Eram acolo cu părinţii mei şi am ieşit la joacă în curtea Casei care oferea un cadru superb. Acolo am zărit pe cineva meditând asupra unor table de şaf. M-a luat de mână şi m-a întrebat dacă ştiu acest joc. Am bolborosit ceva fiindcă tata începuse să mă iniţieze puţin în şah. Cred că aveam vreo 7 – 8 ani. Am fost invitat să iau loc şi să jucăm. După prima mutare m-a oprit şi mi-a spus : „ Am să te învăţ o mutare interesantă de deschidere. Începe cu caii. Ei sunt puternici şi-ţi impresionezi adversarul cu mutarea aceasta”. N-am uitat nici azi. Apoi ne-am despărţit prieteneşte iar tata după ce i-a mulţumit maestrului pentru clipele pe care mi le-a acordat mi-a spus : „ Când o să mai creşti, vei învăţa la şcoală despre unul din marii noştri scriitori. Cel cu care ai jucat şah se numeşte Mihail Sadoveanu”.

-Prima carte primită.

- Nu ştiu exact dacă a fost prima carte dar îmi amintesc cu plăcere de următorul moment. Eram în primii ani de şcoală elementară germană. Între colegi ne mândream când aveam câte o carte din Germania şi o aduceam la şcoală să o vadă învăţătoarea noastră. Părinţii mei ştiau acest lucru şi împreună cu familia Trines, care aveau multe rude în Germania, au conlucrat la obţinerea mult râvnitului cadou. Astăzi poate pare o banalitate dar atunci, să primeşti un pachet din Germania era o mare problemă şi chiar era şi riscant. Oricum s-a trecut peste impedimente şi am primit două cărţi superbe în limba germană : „ Max and Moritz” şi „ Märchen der Brüder Grimm”

-Care carte a dvs. Vă este mai dragă?

-Fiecare carte are povestea ei şi de fapt cărţile sunt ca nişte copii. Cum, eu cel puţin, nu pot face diferenţa între copiii mei, toate cărţile îmi sunt dragi.

-Cuvântul care poate salva lumea.

- Dumnezeu.

-Ce ar fi viaţa fără cultură.

- Cred că viaţa fără cultură ar fi imposibilă . Nu întâmplător cultura a apărut ( în formele ei, evident ) odată cu apariţia omului. Nu putem exista fără cultură şi cred că este nevoie acum mai mult ca oricând de formele diferite de manifestare ale culturii de azi. Oricât şi-ar dori cineva, lumea nu poate fi stăpânită de roboţi. Nu avem nevoie de feţe încruntate, metalice, malefice, terenuri secătuite, colibe prăfuite, neprimitoare. Asta ar fi viaţa fără cultură.

-O descriere a mişcprii culturale bistriţene.

- Dacă Bistriţa nu a fost niciodată un oraş industrial ( şi poate că nu-i rău) în schimb în domeniul culturii a rivalizat mereu cu marile oraşe ale ţării. Cred că Bistriţa dispune de o forţă artistică deosebită care-i permite să organizeze manifestări de mare amploare şi cu mare ecou naţional şi internaţional. Anul recent încheiat a însemnat o apropiere a tuturor celor care se ocupă de fenomenul cultural în municipiul Bistriţa. Existenţa unor proiecte culturale la nivelul Primăriei Municipiului Bistriţa, finanţate şi realizate printr-o colaborare cu instituţia noastră, ca instituţie de specialitate, a permis derularea în municipiul nostru a unor manifestări de o mare diversitate precum artă plastică, serbări medievale, festivaluri folclorice, lansări de carte, concerte de muzică cultă, rock, muzică uşoară ş.a.

-Cum a fost anul 2010 pentru Centrul Cultural Bistriţa?

-Pentru Centrul Cultural Municipal, anul 2010 a fost un an bun, greu şi dificil. Bun în sensul că am realizat pe parcursul anului toate manifestările pe care le-am propus în calendarul artistic şi nu au fost doar bifate ci organizate complex şi de ţinută. Greu, întrucât la numeroasele acţiuni planificate s-au adăugat altele din mers la care a trebuit să facem faţă şi să răspundem solicitărilor din municipiu. Greu şi pentru faptul că mulţi au impresia că la cultură şi la fotbal se pricepe toată lumea. Nu-i chiar aşa. Avem în instituţia noastră un corp de specialişti care ştiu ce au de făcut, fiecare pe felia lui. De aceea nu poţi să-i dai cuiva, la întâmplare cheia de la o sală şi să încerce butoanele staţiei de amplificare sau mixerul pentru lumini. Dacă am fi procedat aşa, sigur Centrul Cultural nu ar arăta aşa cum este acuma şi cum l-au caracterizat şi clasificat mari actori români şi străini - ca o adevărată instituţie de teatru la nivel european. Un an dificil pentru că suntem şi noi bugetari, pretenţiile au crescut, manifestările s-au dublat iar salariul s-a redus cu 25 %. Nu-i uşor să munceşti de dimineaţa până seara şi să ajungi acasă cu salariul diminuat dar faptul că o facem cu plăcere mai reduce din supărarea diminuării salariale. Să sperăm totuşi în mai bine.

-Cum a fost anul trecut pentru Dorel Cosma?

- În general, pentru mine problemele, împlinirile sau neîmplinirile se confundă cu cele ale instituţiei. Totuşi nu pot să nu amintesc un mare eveniment al familiei mele, în anul 2010, care mi-a adus o mare bucurie şi încredere în viitor. Tânăra familie Cosma Dorian şi Maura ne-au făcut un cadou în vară aduându-l pe lume pe cel mai tânăr vlăstar al neamului – Aian. Existenţa unui nou Cosma, mă face să cred şi să sper că proiectele unor mari manifestări culturale iniţiate acum vor fi duse, poate, mai departe şi peste 20 – 30 de ani. Aşadar din acest punct de vedere, pentru mine 2010 a fost şi rămâne extraordinar. Restul vom mai vedea.

-Ce proiecte are Centrul Cultural pentru 2011?

-Pentru 2011 am întocmit deja calendarul manifestărilor artistice care urmează a fi discutat şi aprobat în Consiliul local. Am cuprins în acest cadru manifestări de toate genurile artistice şi încercăm să răspundem dorinţelor culturale ale publicului bistriţean. Continuăm manifestările tradiţionale şi am mai iniţiat câteva noi solicitate de spectatorii noştrii. Bistriţa va avea o micro stagiune de teatru, concerte de muzică cultă, festivaluri folclorice, muzică uşoară, întâlniri cu cartea etc. Ne-am propus ca anul 2011 să fie un an cu cât mai multe manifestări de înaltă ţinută, organizate cu artişti profesionişti şi într-un cadru pe măsură. Foarte important pentru noi este momentul în care instituţia noastră va intra în proiectata reabilitare. Va fi un moment de răscruce când vom reorienta majoritatea manifestărilor noastre spre spectacolul stradal şi sperăm ca toţi iubitorii de frumos din municipiu să rămână şi să vină lângă noi şi în acest cadru. Mi-aş dori ca în această situaţie ( sau chiar şi alta ) cinematograful Dacia din Bistriţa să devină în 2011 un complex cultural. În acest moment este într-o stare jalnică şi total nefolosibil. Cred că aici se poate aranja atât o proiecţie de film civilizată de genul D3 dar şi o sală de spectacole şi expoziţii de ţinută. Bistriţa merită un astfel de complex şi nu o ruină care zace în mijlocul oraşului.

Ce îşi doreşte Dorel Cosma de la noul an?

-În primul rând sănătate şi puterea de a duce la capăt proiectele programate pentru acest an.

-Un mesaj pentru bistriţeni la început de 2011.

-Alături de gândurile de bine oferim acum, încă la început de an, tuturor concitadinilor noştri un volum nescris cu 365 de pagini pe care să-l scriem împreună cu bucurii şi împliniri şi pe care să-l lecturăm în fericire la „ Rădăcinile Eternităţii” – „La mulţi ani !”