Crocodilul legat… ca porcul

Unul din primii români care au călcat pământul Indiei a fost Mircea Eliade (cel mai cunoscut român peste hotare) şi care ne-a lăsat o serie de amintiri despre vremea petrecută acolo.

El aminteşte, între altele, de o populaţie numită santali. Când a ajuns în teritoriul lor, aflându-se la o vânătoare de crocodili, aceştia le-a cerut să le dea şi lor un pui de prădător din aceştia. Au şi primit, iar apoi au văzut că această populaţie consideră carnea de crocodil ca o delicatesă. Pentru asta, ei au un obicei plin de cruzime. Prind crocodilii-mari, mici, cum se nimeresc şi îi leagă de un par bine înfipt în pământ, legându-i cu un lanţ. Îi hrănesc apoi cu şerpi sau broaşte pe care le prind pe unde pot, ca dihania de crocodil să se facă cât mai mare. Când e mare, ei nu pot mânca atât de multă carne şi e de la sine înţeles că nici frigidere nu au, aşa că taie în fiecare zi câte o bucată din coada nefericitului animal şi o gătesc. El se zbate şi urlă, iar a doua zi vin iar să facă la fel şi tot aşa vreme de zece zile, când, în fine, datorită pierderii de sânge, bietul animal moare şi e devorat la un ospăţ mare.

După aşa întâmplări, putem declara că nu se ştie cine-i cu adevărat fiară: bipedul sau crocodilul. Că ticăloşi şi cruzi mai suntem, Doamne! Mă mir că ne rabzi!