Cu cartea pe urmele istoriei

La iniţiativa scriitoarei de sub Heniu (Leşu), Veronica Oşorheian, stabilită în Cetatea Alba Iulia, am călătorit în zilele de 22-25 iunie 2001 pe urmele istoriei, pe temeliile de granit ale românităţii, configurând oameni şi cărţi de pe locuri cu o limpezime clară şi apartenenţă la o lume culturală mai aparte.

Călătoria mea şi a soţiei mele, Lucreţia, a avut în obiectiv cinstirea cărţii pigmentată cu aura istorică a unor evenimente petrecute în timp pe aceste locuri.

La Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga”, sub oblăduirea poetei Felicia Colda, şi-au dat întâlnire iubitori ai cărţii, având loc un schimb de idei şi, totodată, un schimb de carte între slujitorii condeiului din Ţara Năsăudului şi Cetate, repere ale bucuriei unor activităţi comune cu o respiraţie milenară.

A fost o întâlnire benefică, relevantă în ceea ce priveşte apropierea dintre slujitorii slovelor şi publicul cititor, ce vizează receptarea corectă a istoriei şi literaturii şi totodată stimularea turismului în zonă.

Cărţile năsăudenilor „O şcoală după un sfert de veac” şi „Arta meseriaşilor năsăudeni”, prin viziunea largă a autorilor Ioan şi Lucreţia Mititean şi Floarea Pleş, au fost apreciate de vorbitori ca modele de înţelegere a oamenilor şi a fenomenelor culturale.

Prin cartea runcanului Vasile Dâncu, intitulată „Slove rurale”, poetul de peste Dealul Beleii, a fost încununat de nimbul unei autorităţi literare ieşite din comun.

Poeziile sale au fost citite de poeta Felicia Colda, care a stabilit meritul poetului-ţăran raportat la complexul de factori istorici, culturali şi sociali ce l-au influenţat.

Seara literară, organizată de scriitorul Ioan Popa şi soţia sa, Puşa, a făcut să triumfe idei pe baze trainice şi reale, prin suflul de sinceritate amânat de Societatea Culturală ASTRA, care ne-a sudat legăturile de aleasă prietenie şi colaborare.

Cărţile năsăudenilor au avut în Cetate un deosebit succes, ca peceţi ai unei culturi înfloritoare, o îngemănare între cele două zone culturale ce beneficiază de voci autorizate pe linia literaturii, istoriei şi ştiinţei.

Călătoria noastră a continuat prin „Muzeul Unirii”, fiind conduşi de doamna dr. Gabriela Mircea, o voce autorizată a istoriografiei româneşti în domeniul cercetării istoriei vechi, dacice în speţă.

Pe traseul celor Trei Fortăreţe ale Cetăţii au fost însoţiţi de domnul Matei Mihai Boss, un îndrăgostit al istoriei locale, ce ne-a înlesnit o interesantă vizită documentară, pentru că:

Cetatea e de vis/ Şi merită văzută/ Vom duce acasă veste/ La lume cât mai multă.

De aici a orientat maşina spre un sat din ţara vinului, unde am vizitat crama de la Ţelna, construită în anul 1784, fost domeniu al contelui Teleky, despre care ne-a vorbit tânărul Borcea Alexandru.

De aici, la cabana lui Veronica, gazda noastră, unde domnul Nelu, soţul dânsei, ne-a aşteptat, sub nuc, în satul Ighiu, cu slănină şi caş proaspăt pe masă. Ighiul, un sat frumos, cu oameni primitori, un sat ce rămâne frumos, de neuitat, când dor ni se va face, va fi iar căutat.

Vizita noastră în cetate are o dublă funcţie, este instructivă, prin informaţiile bogate şi variate, pe care le-am primit într-o formă plăcută şi educativă, prin modul convingător, patetic, în care ni s-a redat acest crâmpei de istorie naţională.