Cu forţe proprii şi fără investiţii, CFR-ul ne poate deservi mai ospitalier!

Am parcurs o viaţă de om la CFR, de la locomotivele cu abur şi lampa cu petrol, până la actuala modernizare de tip european. Disciplina şi ordinea ocupau loc de frunte şi rezultatele muncii erau pe măsură.

De la revoluţie încoace, marii mahări ai CFR au destrămat CFR-ul în 5 societăţi, volumul de transport la călători s-a redus substanţial, iar cel de mărfuri a fost preluat în mare parte de transporturile rutiere, rămânând aproape inexistent. Tot de către conducerile centrale şi regionale s-a furat în neştire patrimoniul CFR de Nicolaiceşti şi aliaţii lor şi încă nu au fost recuperate furturile din patrimoniu.

A urmat apoi, şi încă continuă, restructurările de personal, personalul executiv neavând de lucru, dar… nu se încumetă să reducă mai proporţional şi din posturile şefilor şi a şefuţilor.

Astfel, Calea Ferată Române, care ocupa locul II, după Franţa, azi se situează printre ultimii în Europa.

Aşadar, fabricile noastre de vagoane şi locomotive au fost marginalizate, importând vagoane şi locomotive (obosite) din străinătate. Exemplu: săgeţile albastre din care unele au tras pe rezervă.

Dar să revenim la oile noastre.

Pentru un confort mai sporit au fost importate vagoanele etajate la trenurile 4101, 4102, 4103, 4104, 4105, 4106 Cluj – Bistriţa şi retur, care asigură depline condiţii de siguranţă, însă apa la chiuvetele vagoanelor este blocată. Ne punem întrebarea noi, călătorii, cine repară blocajul, clujenii ori bistriţenii? La sosirea acestor trenuri de călători în staţia Bistriţa Nord, în loc să fie oprite la peronul staţiei, sunt trase mai la deal, până în grupa tehnică, iar călătorii mai în vârstă, femei cu copii în braţe, cad peste cap şi asta pentru că trenul nu opreşte 10 minute la peron, pentru coborâre.

A sosit vara şi apa potabilă de la cişmeaua staţiei Bistriţa este blocată. De ce? Sunt mai bune sucurile şi apele pe bani când apa asta o puteai bea altădată fără să plăteşti şi asta în condiţiile în care mai sunt mulţi oropsiţi.

Daţi-mi voie, prieteni, să vă scriu altădată numai de bine.

Teodor Balmoş