Cuiul lui Pepelea
La ordinea zilei: Între HAZ și TROMF, cică nouă, ne-ar conveni să iasă din urne yankee, DEMOAZELA, numai că, hilarei ori lăcrimarului, nu le și, n-o să le, PESE, de o DROSOFILĂ, ce se vrea, musai, LICURICI, câtă vreme e ghidonată de … TIRIPLICI!
Epigrame și catrene
– cu „discreții” … perene -
Tăcerea e de aur
În conversaţii fără rost
Dispun de un real talent:
Decât, vorbind, să par un prost,
Mai bine tac ... inteligent.
Tăcerea e de aur
Prins în uşa lui cea nouă
Făcută de-un meşter faur,
Stă tăcut de-o oră-două,
Că ... tăcerea e de aur.
Proverbială
"Tăcerea, ştim că e de aur",
E-adevărat şi nu sunt glume,
Dar şi minciuna-i un tezaur,
De-i spusă într-un timp anume!
Despre tăcere
Aduce mult cu un tezaur
Şi-i foarte bine comparată
Fiindcă e tradusă-n aur
Şi e adesea ... cumpărată!
Sfat pentru bărbat
Îti spun una şuierată:
De vrei linişte şi pace,
Nu-ntrerupe niciodată
O femeie care ... tace!
Masa tăcerii
O privesc şi-mi vine-agale
Cugetarea pe nevrute:
Cu cât mesele-s mai goale,
Cu atât sunt mai tăcute.
Pelerinaj la masa tăcerii
La masa asta, veşnic sacră,
Aş medita o eră, dacă
Mă însoţeşte mama soacră ...
S-o-nveţe piatra cum să tacă.
Sfat bătrânesc
Vrei ca răul să-ţi dea pace,
Bucurii să ai în vatră?
Fugi de omul care tace
Ca de-un câine ce nu latră!
Iohannis, la Masa Tăcerii
Iohannis, meditând un pic,
Ş-a spus, pe scaun vrând să stea:
- E Masa lui Brâncuşi, nu zic,
Însă Tăcerea e a mea!
Epitaf
Pe lespedea unui îngâmfat
Nemişcat stă, în tăcere,
Dar nu e de tot răpus,
Speră ca, la Înviere,
Să ajungă iarăşi … sus!?
Caricatura
Celebri și în anecdote
Mihail Kogălniceanu stăruia mereu pe lângă Cuza vodă să acorde un portofoliu ministerial și generalului Christian Tell ( politician, cadru militar, n. 12 ianuarie 1808, Brașov, d. 24 februarie 1884, București). Din cine știe ce motive, Cuza nu era dispus să îndeplinească această rugăminte, dar se jena să i-o spună lui Kogălniceanu și de aceea îi făgăduia, fără să se țină de cuvânt. Până într-o zi când, ca să scape de aceste stăruinți, a recurs la un șiretlic. Tell avea un tic nervos: o tremurătură continuă a capului. Când Kogălniceanu a venit din nou cu „cazul Tell”, Cuza i-a cerut să … dea din cap timp de zece minute. Convins că e o glumă, Kogălniceanu s-a conformat, dar, după cinci minute, s-a oprit, spunându-i lui vodă că a amețit.
– Dumneata ai amețit după cinci minute, și vrei să-l fac ministru pe Tell, al cărui cap tremură de 30 de ani?!
Pe post de GLUME - 10 explicații amuzante ...
[1] Oricât de românesc de neaoș ar părea, MUJDEI vine din franceză, de la "mousse d’ail" (spumă de usturoi). Să nu vă mai prind, așadar, spunând “mujdei de usturoi” [2] CRAVATA a fost initial croată, fiindcă o purtau mercenarii croați (kravat) din armata lui Ludovic al XIII-lea, pe la 1600. [3] ȘMECHER vine din limba germană, de la Schmecker, care era degustătorul de vinuri. Actualii șmecheri, săracii de ei, nu știu să facă diferența dintre Veuve Clicquot și căpșunica de Valea Călugărească. [4] CHIRPICIUL vine tocmai din Persia, unde însemnă cărămidă. [5] A DEZMIERDA vine de la cuvântul latinesc "dismerdare", adicătelea "a șterge la fund". Pentru că, bravele matroane romane așa își dovedeau afecțiunea față de pruncii lor. [6] Orașul GIURGIU se chema pe vremuri San Giorgio, că-l înființaseră niște genovezi aventuroși care făceau comerț la Dunăre. Tot mai bine decât orașul de vis-à-vis, care s-a transformat, din Sexaginta Prista în Ruse [7] POGĂCILE (niște turte foarte simple, rustice, din grâu sau mălai) au ajuns la noi prin austrieci, care le ziceau Pogatschen, dar se trag din focaccia italiană, care vine de la "focus", care înseamnă mijloc, centru sau buric. Buricul casei era cuptorul. Voilà! [8] Tradiționala DAMIGEANĂ vine din franțuzescul "damme-Jeanne", adică tanti Ioana. În Argentina i se zice și acum damigenei - dama Juana, în timp ce englezii au denumit-o "demijohn", iar americanii din Vestul sălbatic au transformat-o în "jimmyjohn". [9] JOBENUL se cheamă joben fiindcă un nene, pe nume Jobin, îl crease și îl vindea pe vremea când, încă nu era limpede cum ar trebui să se cheme în românește. Memoria colectivă a avut de ales, între numele pălărierului și “țilindru” [10] CLANȚA se cheamă clanță fiindcă face “clanț”. Serios!
Bancurile ediției
– la „șmotru” … răcanii -
Un tânăr militar venea mereu acasă noaptea târziu şi zdrang, bang cu cizmele de perete, după ce le scotea din picioare.
Într-o zi, vecinul:
- Auzi, vecine, te rog mult, nu mai izbi cizmele alea de câte ori vii acasă, că mă ţii aşa de luni de zile şi mă tot trezeşti în miez de noapte.
Vine militarul a doua zi, ca de obicei, noaptea târziu, zdrang prima cizmă ... şi-şi aminteşte: "Aoleu, am uitat de vecinu’... Ia s-o pun eu p-astalaltă uşurel jos. Sper că nu l-oi fi trezit deja."
După vreo oră, vecinu’, la uşa ăstuia:
- Izbeşte şi cizma ailaltă să mă pot culca odată.
*
Nişte fete foarte frumoase, dar şi foarte pretenţioase şi cu nasul pe sus au plecat în excursie într-o zi foarte călduroasă de vară. Au ajuns ele la un lac cu apă limpede, înconjurat de tufişuri şi copăcei, şi, cum nu se zărea ţipenie de om, fetele s-au dezbrăcat şi s-au aruncat în apă. După ce s-au bălăcit vreo oră, au ieşit din apă şi s-au întins la soare să se usuce. După ce s-au îmbrăcat şi erau gata să plece la drum, apare un camion militar gol, care opreşte chiar lângă ele. Un ofiţer scoate capul din cabină şi strigă:
- Atenţie, echipa de camuflaj! Luaţi-vă tufişurile şi copăceii şi urcaţi în camion!
*
Un tip era exasperat că avea casa năpădită de gândaci. Nu mai ştia ce să mai facă. Aflând de necazul omului, un amic îl învăţă:
- Ia o trompetă şi sună "adunarea". Cheamă-l la tine pe Căpitanul Gândacilor şi ordonă-i: LA BUCĂTĂRIA VECINULUI, LA ATAC!!! Şi gândacii se vor duce cu toţii la vecin şi aşa scapi de ei.
Zis şi făcut ... Vine Căpitanul Gândacilor. Îi dă omul ordinul.
- Am înţeles, să trăiţi!
Şi toţi gândacii plecară la vecin.
Omul răsuflă uşurat şi mai-mai să se îmbete de bucurie. După două zile, se trezeşte la el cu Căpitanul Gândacilor:
- Să trăiţi, raportez. Am atacat, am cucerit şi ne-am întors cu 20.000 de prizonieri!
*
1944. Războiul din Pacific. Spre Japonia se îndreaptă o formaţiune imensă de bombardiere americane B17, B24, B29, tot tacâmul. Un pilot kamikaze japonez ocheşte cel mai arătos avion, intră în picaj asupra B-ului american, pune mâna la ochi şi ... nimic! Se uită în sus, vede bombardierele americane în aceeaşi formaţie, intactă, urcă vertiginos, coboară iar în picaj, pune mâna la ochi şi ... nimic! Iarăşi urcă, acelaşi rezultat. Mai încearcă japonezul o dată. În cabina B-ului, comandantul, mestecând alene o gumă, îi spune pilotului:
- John, deschide fereastra, să treacă iar nebunu' ăla!
*
Generalul vede un soldat în post, cu o umbrelă deasupra capului.
- În toată viaţa mea nu am mai văzut un soldat care s-ar teme de ploaie.
- Nici eu nu mă tem. Am umbrelă.
*
Ofiterul de la centrul de recrutare îl intreabă pe Bulă:
- Recrut, ce-i cu ochiul dumitale?
- E un ochi artificial.
- Și din ce e făcut ochiul artificial?
- Din sticlă, domnule ofițer.
- Da, logic, trebuie să și vezi prin el!
*
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe o clădire din Londra a fost lipit următorul afiș: "Înrolați-vă în armată, la parașutiști. În ziua de azi e mai periculos să traversezi strada decât să te arunci cu parașuta." Dedesubt, cineva scrijelise: "Mi-ar plăcea să mă înrolez, dar biroul de recrutări e de cealaltă parte a străzii."
*
Soldații la raport, afară. Vine comandantul și spune:
- Mai mișcă cineva?
O voce din spate răspunde:
- Pământul, domnule comandant.
Comandantul:
- Cine a spus asta?
Răspunde din nou vocea:
- Galileo Galilei.
Comandantul:
- Galileo Galilei, un pas în față!
*
Dimineața la raport, caporalul, cam miop de felul lui, cu glasul de bariton ordonă:
- Soldați! Drepți! Ordinu-i valabil și pentru tine, tu ăla, cu boneta roșie, din spate!
- Domnule caporal, permiteți să raportez: ăla e un hidrant!
- Nu mă interesează! Ordinu-i ordin și trebuie respectat de toți, chiar și de cei cu facultate!
*
În armată, soldații sunt scoși la program administrativ în grădina unității.
Caporalul, cu un aer satisfăcut, zice:
- Așa, toată lumea ia câte o lopată și treceți la săpat! Înainte de asta ... E vreunul printre voi care se pricepe la algebră?
- Eu, să traiti ... Sunt student la mate-fizică, dom' caporal.
- Bravo, mă. Atunci aruncă lopata aia, că nu-i de tine.
Soldatul, ușurat, aruncă lopata cu o mină veselă. Caporalul continuă:
- Și pune mâna pe hâarleț. Tu vei extrage rădăcinile!
*
Soldatul intră în biroul colonelului cu o maimuțică de mână.
- Soldat, ce cauța maimuta aici?
- Să traiți, am găsit-o pe stradă.
- Du-o imediat la Gradina Zoologică.
- Imediat, să trăiți.
Peste câteva ore, colonelul se plimba prin parc, când vede soldatul cu maimuța de mână.
- Soldat, parcă am spus să duci maimuța la Gradina Zoologică.
- Raportez, să traiti, că am dus-o la Zoo, la cofetărie și acum o duc la film.
*
Examen de absolvire la Academia de Marină:
- Ce faci dacă în faţa navei vine un uragan straşnic, chiar când eşti aproape de ţărm?
- Arunc imediat ancora, domnule comandant.
- Şi dacă vine un alt uragan din spate?
- Arunc din nou ancora, domnule.
- Şi dacă vine altul de la tribord?
- Ordon aruncarea ancorei ...
- Şi de unde naiba ai atâtea ancore?
- Dar dv. de unde aţi făcut rost de atâtea uragane?
Comentarii
Nu scria că-i frig în casă
Și n-avem pâine pe masă.
El hau Nicu, el hau Leana,
Nu-l credea nici lelea Ana.
Când crișanii pupau rușii,
Țara își pierdea brâncușii,
Când crișanul pupa fundul
Se crucea și Borgo Prundul.
Nici Someșul, nici tot Jiul,
Nu udă Ștefan Gheorghiul.
Adaugă comentariu nou