Cuiul lui Pepelea
La ordinea zilei: „Vai de EPICURUL vostru!” - , zise TVA-ul către PENSII şi se sui pe altă cracă …
EPIGRAME ŞI CATRENE
(fotografie autor)
în „tolba” cu … inedite
Aurel I. Borgovan
Adevărul
Adevăru-i piesă fină
Ce-i ascuns de-o mână hoaţă
Când răzbate la lumină
Îl vedem la suprafaţă
Abţinere
I-a spus doctorul lui, clar
Să se-abţină de pahar.
De pahar s-a abţinut,
Dar nu şi de conţinut!
Angoase
Lumea-i plină de angoase
Nu-i plac versuri serioase.
Şi domniţele codane
Savurează epigrame!
Anunţ şcolar
Şcolile tip „Golden Blitz”
Pregătesc „elevi tâmpiţi”
Celor ne atinşi de boală
Indicăm alt gen de şcoală!
Accident auto
- Vă rog să-mi spuneţi cum s-a petrecut!
- Vedeţi copacul mare şi rotat?
Ei bine, la-nceput nu l-am văzut
Şi în viteză, eu l-am dărâmat!
Ani de gândire
Judecătorul întreabă pe-acuzat:
Cum dovedeşti că eşti nevinovat?
Vă rog să-mi daţi un timp pentru gândire!
Îţi dau atunci şi timp; cinci ani de zile!
Apă multă
Apa curge printre maluri
Da-i puţină, ca o undă
De-i prea multă face valuri
Se revarsă şi inundă!
Apă chioară
Ţi-ai depus candidatura
Nu ştiu pentru-a câta oară
Noi ştim că ne faci figura
Să ne-mbeţi cu apă chioară!
Asemeni cu pădurea
Suntem asemenea cu pădurea
Ce toamna, frunzele-şi deşartă
Căzând, vor putrezi aiurea
Ne-având alt drum, nici altă soartă.
Artişti
Ei, artişti, se afişează
Toţi cu barbă, evident
Opera, le demonstrează
Că au bărbi, dar nu talent!
EPITAF
Pe lespedea unui zugrav
Ne-ai stropit cu-atâta var!
Poate duce un marfar
Groapa îţi e pregătită
Nu se cere zugrăvită!
CELEBRI ŞI ÎN ANECDOTE
Într-o zi filosoful grec EPICUR (341 –270 î.Hr), se apropie de o statuie şi, spre surprinderea asistenţei, îi ceru stanei de marmură sculptată, de pomană. Unul dintre discipoli prezenţi pe domeniul său situat la nord-est de Atena, unde se retrăsese magistrul, tocmai spre a fi departe de tumultul lumii, îşi exprimă uimirea:
- Păi crezi că o statuie îţi poate da bani?
- Nu, a răspuns filosoful.
- De ce îi ceri dar?
- Pentru a mă obişnui cu refuzul şi din pricină că, oamenii îşi pot închipui că ar putea ajunge şi ei vreodată săraci şi milogi, însă filosofi, niciodată.
Lume-lume, hai la glume!
„manevrant” la zolit – Teodor Balmoş
Poliţistul îl opreşte pe şofer, salută şi zice:
- Ai depăşit viteza în localitate.
- N-am depăşit 50 pe oră!
- Nu vă puneţi mintea cu el, intervine soţia şoferului. Când trage o duşcă contrazice pe oricine!
#
- Dragul meu, trezeşte-te! În dosul case e un hoţ. Încearcă să forţeze geamul de la bucătărie.
- Lasă-l în pace. Poate reuşeşte să-l deschidă. Eu m-am chinuit de prea multe ori şi n-am reuşit.
#
- De ce se topeşte asfaltul sub picioarele poliţistului de la circulaţie?
- Întotdeauna cel mai deştept cedează.
#
- Măi Traian, de ce tremuri aşa mă, ce-ai păţit?
- Am stat cam mult în frigider!
- De ce mă?
- Păi şeful nostru ne-a zis că poliţiştii trebuie să aibă sânge rece.
#
- De când a desfăcut logodna Mişu bea într-una.
- Se vede că sărbătoreşte evenimentul!
#
- Ştii de ce la bufetele tip „Expres” nu sunt scaune şi se serveşte gen „botul calului”?
- Ca să bea consumatorul doar atât cât poate să stea în picioare.
#
- Aflat la muzeu, un poliţist, din ne atenţie, dă jos o piesă care se şi sparge. Custodele se apropie în fugă.
- Vai doamne!, era o piesă ce data de 2500 de ani.
- Ce spaimă-am tras!, credeam că e ceva nou.
#
- Lumea aceasta aparţine doar femeilor!
- De ce?
- Păi, când se naşte un băieţel se întreabă: „cum se simte mămica?” Când un acelaşi se însoară se zice: „ce mireasă drăguţă”. Iar cânt un tot acelaşi moare: „săraca nevastă”.
Adaugă comentariu nou