Cuvioasa Maică Paraschiva

Biserica - instituţia sfântă întemeiată de Hristos în vederea mântuirii şi sfinţirii - prin propovăduirea înaltelor sale învăţături, tinde să înnobileze sufletul credincioşilor, să purifice moravurile, să desăvârşească portretul vieţii spirituale după modelul ideal care este Iisus Mântuitorul. Biserica cuprinde obştea credincioşilor de pe pământ care luptă cu păcatul pentru desăvârşirea vieţii lor duhovniceşti . De aceea se numeşte Biserica luptătoare. Iar totalitatea credincioşilor care au trecut din această viaţă, înarmaţi cu credinţa şi speranţa în Dumnezeu , încălziţi de focul dragostei dumnezeieşti şi împodobiţi cu fapte bune, primind în ceruri ,, cununile măririi’’ (2 Timotei 4,8), se numeşte Biserica triumfătoare, sau Biserica cerească. Aceste Biserici împreună alcătuiesc trupul tainic al lui Hristos. Ele sunt legate prin iubire care se vădeşte într-un neîncetat schimb de bunuri duhovniceşti, de o parte şi de alta, adică rugăciunile celor vii pentru cei morţi şi mijlocirea sfinţilor adormiţi pentru cei ce sunt în această viaţă: ,,Şi un alt înger a venit şi a stat la altar, având o cădelniţă de aur; şi i s-a dat lui tămâie multă, pentru ca’mpreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor s’o aducă pe altarul de aur cel de dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s’a suit din mâna îngerului, împreună cu rugăciunile sfinţilor, înaintea lui Dumnezeu’’ (Apocalipsa 8,1 - 4). Aşa cum stăm în legătură cu Domnul nostru Iisus Hristos, tot aşa stăm în legătură şi cu sfinţii din cer, potrivit cu spusele Sf. Ap. Pavel: ,,… v’aţi apropiat de muntele Sionului şi de cetatea Dumnezeului-Celui-Viu, de Ierusalimul ceresc şi de zeci de mii de îngeri în sărbătorească adunare, şi de adunarea întâilor-născuţi care sunt înscrişi în ceruri, şi de Dumnezeu Judecător al tuturor, şi de duhurile drepţilor celor ajunşi la desăvârşire,…’’ (Evrei 12,22 - 23). Iar Fericitul Augustin spune: ,,Sufletele credincioşilor care au murit, nu sunt despărţite de Biserică… Ele sunt mădulare ale lui Hristos’’. Această legătură, comunitatea aceasta de viaţă care uneşte pe toţi membrii Bisericii, se numeşte comuniunea sfinţilor.

Sfinţii sunt culmile cele mai strălucitoare ale obştii credincioşilor, care prin har şi virtute au atins desăvârşirea morală, făcând din viaţa lor o capodoperă de viaţă creştină. Ei au excelat prin curăţie, răbdare, smerenie, iubire către Dumnezeu şi către aproapele, fiind tot atâtea modele de trăire duhovnicească. Sfântul priveşte pământul numai ca pe un prilej de cucerire a cerului, iar moartea este, pentru el, moment de fericită întâlnire cu Creatorul.

Sfinţii sunt prietenii lui Hristos, fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu, După cum ne spune Sf. Evanghelist Ioan: ,,Dar celor câţi L-au primit, care cred întru numele Lui, le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu,…’’ (Ioan 1,12). Iar Sf. Ap. Pavel spune: ,,În felul acesta, tu nu mai eşti rob, ci fiu; iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos’’. (Galateni 4,7).

Stând în nemijlocita apropiere a lui Dumnezeu, sfinţii sunt ocrotitorii noştri în ceruri, mijlocind neîncetat pentru noi la Părintele luminilor.

Vieţile sfinţilor, printre care şi a Cuvioasei Maici Paraschiva, sunt un izvor nepreţuit de îndrumare pentru desăvârşirea vieţii noastre duhovniceşti, de trăire sub faldurile de lumină ale cerului. De aceea Biserica ne îndeamnă să dăm cinstire sfinţilor, după cuvântul Sf. Ap. Pavel: ,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, cei ce v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; la a căror săvârşire luând seama, urmaţi-le credinţa’’. (Evrei 13,7).