Dascălii din Beclean, între finanțarea “per capita” și așteptarea rectificării bugetare de la Guvern

Neoperarea la timp a unei rectificări bugetare guvernamentale menite să acopere remunerațiile cadrelor didactice pentru ultimele luni ale anului 2016 a dus la bulversări salariale în domeniul educației beclenare, încă prima parte a acestei luni. Practic, dascălii se plâng că nu și-au primit salariile pe luna octombrie, însă pasivi nu au rămas nici angajații din sistemul de protecție a copilului, regăsiți, din aceeași cauză, în situația de a nu-și fi încasat, decât parțial, retribuțiile.
Dacă în ultima situație, oarece soluții au rezultat din discuțiile cu reprezentanții Consiliului Județean, care au avansat, în cazul acestor unități aflate în subordine, varianta atenuării lipsurilor create la centru până când problema are să-și găsească acolo o rezolvare, în învățământ oamenii nu înțeleg de ce profesorii din unele școli au intrat în posesia lefurilor pentru luna octombrie, iar alții nu. Practic, diferențele financiare dintre instituții pornesc de la subvenționarea “per capita”, cea având în centru elevul și banul care îl urmează cu strictețe prin alocările bugetare de bază făcute de Guvern la început de an. Așa se explică de ce, de pildă, Colegiului Național “Petru Rareș” Beclean i-au ajuns fondurile pentru salariile din octombrie, spre deosebire de toate celelalte școli din oraș, diferențele rezultând din numărul de copii în baza cărora s-au primit, din capul locului, banii.
Pentru că modul de calcul al finanțării de bază nu ține cont de numărul de profesori dintr-o școală, de vechimea, de gradul lor didactic și de gradația de merit, ci strict de numărul de elevi, se poate ajunge la următoarele situații: unitățile cu elevi puțini rămân fără bani de salarii în timpul anului, fiind nevoite să aștepte redistribuirea bugetară de la centru (adică primesc fonduri de la școlile care nu le-au cheltuit); instituțiile didactice cu foarte mulți elevi ajung să dea înapoi sumele de lefuri, pentru că nu au voie să le folosească în alt scop (nu pot înființa o nouă clasă sau angaja profesori suplimentari); unități de învățământ din mediul rural, care nu pot cheltui tot ce au primit pentru retribuții - căci profesorii lor sunt debutanți, necalificați, deci au remunerații mai mici - ajung să le dea liceelor din județ rămase neacoperite la acest capitol – în condițiile în care acestea au cadre didactice cu vechime mare, gradul I sau doctorat și gradație de merit. Spre exemplu, e posibil ca unui anumit colegiu să-i trebuiască, teoretic, 34 de elevi în fiecare clasă ca să-și poată plăti toți dascălii din finanțarea de bază, ceea ce e, practic, imposibil, pentru că norma prevede un prag maxim de 30. Așa se ajunge pe final de an la necesitatea reglărilor bugetare de ansamblu, în mod firesc operabile de Guvern din timp, pentru a preîntâmpina decalaje, bulversări și întârzieri salariale de genul celor produse acum.