De Buna Vestire, în parohia ortodoxă Mărișelu, filia Măgurele

Buna Vestire (Blagoveștenia), sărbătoare creștină veche, ce se sărbătorește anual în 25 martie, marchează momentul în care arhanghelul Gavriil a anunțat-o pe fecioara Maria că a fost aleasă spre a deveni mama lui Iisus Hristos.
Sărbătoarea de Buna Vestire, exprimă moment de binecuvântare și comuniune, prilej de întărire spirituală a credincioșilor și de apropiere sufletească, pentru marele praznic al Învierii Domnului și pentru bucuria mântuirii. În biserici, schituri, mănăstiri, creștinii participă la slujbe specifice acestei mari sărbători.
Anul acesta (25 martie 2026), în Parohia ortodoxă Mărișelu, slujba prăznuirii Bunei Vestiri, s-a oficiat în Biserica satului Măgurele, filia parohiei, de către părintele paroh, Aurelian Poptean și de părintele pensionar, Simeon Cristurean.
Înălțătoare momente au trăit credincioșii prezenți, s-au îmbogățit sufletește, au desprins idei și adevăruri profund creștine, din cuvintele de învățătură a
preoților liturghisitori.
În prag de seară, Biserica din Măgurele a devenit loc de reîntâlnire a credincioșilor parohiei Mărișelu, alături de preoții Aurelian și Simeon, cu un grup de elevi ai Liceului de muzică „Tudor Jarda” Bistrița, grup coordonat de inimosul profesor dr. Florin Bojor. În costume populare autentice, elevii, au prezentat după rugăciunea făcută de preoți, un frumos și adecvat Recital de pricesne.
Glasurile tinerilor au încântat auzul celor prezenți, s-a creat o comuniune în rândul tuturor, pricesnele au ,,mers la inima celor prezenți”, când s-a terminat momentul ca atare, lumea era vrăjită, aproape că nimeni nu și-a dat seama că s-a finalizat recitalul.
În fața credincioșilor prezenți au evoluat, cu măiestrie:
-frații Bojor (cei mai tineri din grupul celor prezenți);
-Daria Dorgo;
-Moldovan Cristian;
- Filip Ana;
-Simionca Narcisa;
- Ursa Andreea.
Au fost minunați cu toții, au dovedit seriozitate, s-au pregătit intens pentru prezentarea recitalului, punând suflet, trăire în a reda cât mai fidel, plăcut și frumos, mesajul fiecărei pricesne. Și au reușit asta!
Felicitări copii, felicitări domnului profesor dr. Florin Bojor! Succes în continuare!
Preotul paroh, Aurelian Poptean a rostit un cuvânt de învățătură, o scurtă cateheză în care a evidențiat noblețea și solemnitatea momentului în care Maica Domnului a primit vestea cea bună acceptând a deveni pentru veșnicie "împărăteasa cerului și maica noastră" , iar mai apoi a exprimat grupului, mulțumirile , pentru recitalul de pricesne, dar și invitația pentru elevi de a mai popsi la Măgurele și Mărișelu, și a menționat că urmărindu-i pe acești elevi, constată că existând tineri (ca cei prezenți) ce preamăresc prin cânt și rugăciune, pe Dumnezeu Tatăl și Fiul, pe Maica Sfântă, pe sfinții și îngerii păzitori, nimic creștinește nu este pierdut.
Și fiindcă sărbătoarea de azi este închinată Maicii Domnului, a recitat versurile din minunata poezie ,,Rugăciune” a poetului Mihai Eminescu:
"Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,

Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Și pururea fecioară,
Marie!
Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată

Și pururea fecioară,
Marie!"

Încheind cu îndemnul de a fi mai buni, de a cinsti pe Dumnezeu tatăl și Fiul, pe Duhul Sfânt, pe Maica Domnului, să lăsăm ura și răutatea deoparte, să facem milostenie, să trăim frumos, cu folos, deoarece avem doar o singură viață. În acest sens reamintește versuri din poezia ,,Murim ... ca mâine”, a poetei Magda Isanos, în care se arată clar, ceea ce este adevăr, că noi o singură viață avem, că pomii periodic renasc la viață (unde sunt înfipți în pământ), înfloresc (pe alei, în livezi, păduri), că anotimpurile se succed, că iarba răsare, că Luna își are traectoria sa, dar noi: „ ... noi, n-o să fim a doua oară”, recitând strofele:
Și-mi pare așa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viața e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate
și celălalt -și-mi pare neînțeles
și trist că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori și nu zâmbim,
noi, care-așa de repede murim.
Post binecuvântat, în continuare!

prof. Ioan Tuns