DEZBINAREA BISERICII ORTODOXE DIN TRANSILVANIA IN 1698-1701

Principatul autonom sub suzeranitate turceasca, Transilvania, in 1688 este ocupat de habsburgi si inclus in Imperiul Austriac. Imparatul Leopold 1 a recunoscut de la inceput vechile randuieli din Transilvania, inclusiv drepturile celor « trei natiuni », unguri, sasi si secui si ale celor « patru religii recepte », catolica, luterana, calvina si unitariana, iar romanii, marea majoritate a populatiei transilvanene, impreuna cu Biserica lor ortodoxa, au ramas « tolerati », adica lipsiti de drepturi si in afara legii.

Imparatii habsburgi, fiind catolici, au inceput actiuni de atragere a romanilor la catolicism. Prin « unirea » romanilor cu Roma se urmarea si ruperea legaturilor cu ierarhii, credinciosii si domnitorii din Tara Romaneasca si Moldova, care i-au ajutat de-a lungul vremurilor sa-si pastreze credinta ortodoxa stramoseasca.

Ieromonahul Atanasie Anghel a fost hirotonit la Bucuresti de mitropolitul Teodosie, la 22 ianuarie 1698. In fata mitropolitului Tarii Romanesti si a patriarhului Dositei al Ierusalimului, Atanasie a semnat o marturisire de credinta ortodoxa cu 22 de puncte in care se obliga sa respecte toate randuielile dogmatice, cultice si canonice ale Bisericii Ortodoxe.

La 14 aprilie 1698, imparatul a dat o diploma prin care spunea ca romanii ortodocsi erau liber a se uni cu una din confesiunile « recepte », sau sa ramana in credinta lor. Preotii care acceptau sa se uneasca cu una din aceste confesiuni, vor beneficia de toate drepturile confesiunii respective, o mentiune deosebita facandu-se ca aceia care se vor uni cu Biserica Romei, recunoscand pe Papa drept cap al Bisericii, vor avea privilegiile clerului catolic. La 2 iunie 1698, arhiepiscopul de Esztergom, din Ungaria, cardinalul Leopold Kolonici, da un manifest catre preotii romani, prin care spunea ca se vor bucura de privilegiile pe care le aveau preotii si bisericile catolice, daca accepta patru puncte din invatatura Bisericii Romano-Catolica : Papa este capul intregii Biserici, Sf. Impartasanie se poate face si cu paine nedospita (azima), Duhul Sfant purcede si de la Fiul (filioque), si punctul patru, in afara de rai si iad mai exista si un loc curatitor numit purgatoriu. Aceste patru puncte erau hotarate la Sinodul de unire de la Florenta, in 1439.

La 7 octombrie 1698, 38 de protopopi au iscalit un act scris in romaneste, numit « act de unire », care avea trei file, adica sase pagini. Pagina intai continea textul propriu zis, prin care semnatarii declarau ca se unesc cu « Biserica Romei cea catoliceasca », precizand ca doreau sa se bucure de privilegiile de care se bucurau « madularile si popii acestei Biserici sfinte ». In partea de jos a aceleiasi pagini s-a adaugat un « postscriptum », prin care protopopii spuneau ca se unesc, cu conditia ca « pre noi si ramasitele noastre din obiceiul Bisericii noastre a Rasaritului sa nu ne clateasca, ci toate ceremoniile, sarbatorile, posturile, cum pan-acum, asa si de acum inainte, sa fim slobozi a le tine dupa carendariul vechiu si pe cinstitul vladica nostru Atanasie nime pan-in moareta sfintiei sale sa n-aiba putere a-l clati din scaunul sfintiei sale ». Pagina a doua, ramasa goala, a fost ulterior completata de Baranyi si iezuiti, cu traducerea actului de unire in latineste. Dar ei au tradus doar partea intai a actului, prin care se accepta unirea, adaugand ca protopopii primesc intreaga invatatura romano-catolica si-n special cele patru puncte florentine. Paginuile 3, 4 si 5, contineau semnaturile celor 38 de protopopi si se parea ca acceptau si cele scrise pe pagina 2 in latineste, o limba necunoscuta lor.Dupa semnaturi, jos, pe pagina 5, era un nou adaos scris de mitropolitul Atanasie : »Si asa ne unim acesti ce-s scrisi mai sus, cum toata legea noastra, slujba beasericii, leturghia si posturile si carindariul nostru sa stea pe loc, iara de n-ar sta pe loc aceste, nici aceste peceti sa n-aiba nici o tarie asupra noastra si vladica nostru Atanasie sa fie in cap si nime sa nu-l harbutaluiasca ». Asadar acest adaos nou anula cele cuprinse in traducerea latina, pentru ca se cerea sa nu se faca nici o schimbare a « legii ». Pagina 6 era nescrisa. Privind cu atentie remarcam ca actul propriu zis, de pe prima pagina, nu continea nimic cu privire la cele patru puncte florentine si nu era semnat de Atanasie, ci doar de cei 38 de protopopi. Pentru a ascunde acest fals, iezuitii au ascuns actul unirii, aceste fiind descoperit in Biblioteca Universitatii din Budapeste, abia in anul 1879. Imparatului i s-a prezentat doar traducerea latineasca a actului, care era falsificata.

Se intruneste Dieta Transilvaniei, iar Baranyi prezinta traducerea latineasca a actului, insa nu este crezut. Dieta a decis sa se faca o cercetare la sate, sa se vada care este situatia. Dieta primeste rezultatul cercetarilor, in ianuarie 1699, din car reiese ca nici un sat nu vrea unirea, doar cativa preoti au spus ca se vor uni daca o face si mitropolitul.

Se publica Diploma intai leopoldina (dupa numele imparatului) in februarie 1699, in care se decidea infiintarea Bisericii unite, averile si preotii ei erau scutiti de dari pentru ca au primit toata invatatura catolica. La 19 martie 1701, imparatul emite Diploma a doua leopoldina, in care se confirma scutirile preotilor uniti, iar mirenilor care se vor uni li se promiteau drepturile pe care le aveau celelalte « natiuni ». Episcopul unit era supus arhiepiscopului romano-catolic de Esztergom si va fi controlat de un teolog iezuit, in toate actele sale. Asadar Mitropolia ortodoxa independenta a Transilvaniei era desfiintata, iar in locul ei vine Episcopia unita, supusa Arhiepiscopiei romano-catolice maghiare de Esztergom. La 24 martie 1701, Atanasie este rehirotonit preot de cardinalul Kolonici, iar a doua zi este hirotonit « episcop ». La 7 aprilie 1701 Atanasie semneaza un act in 16 puncte, in care jura, printre altele, ca va desfiinta orice legauri cu mitropolitul Ungrovlahiei si cu domnul Tarii Romanesti si-i va obliga pe preotii si credinciosii sai sa faca marturisire de credinta unita. Pentru acest juramant, Atanasie a primit titlul de consilier imperial si un lant de aur cu chipul imparatului de la Viena. Atanasie a fost instalat « episcop unit » in catedrala ortodoxa a lui Mihai Viteazul din Alba Iulia, la 14/25 iunie 1701.

Iata ce spune marele nostru istoric Nicolae Iorga, privitor la Atanasie si actul « unirii » . « Va recunoaste oricine, dupa cetirea acestui act autentic, in care se oglindeste sufletul josnic al unui om fara demnitate si fara rusine, al unui arhiereu uitator de toate datoriile si juramintele sale, al unui roman fara simt de neamul sau, ca, intre deosebitele forme de unire cu Biserica Romei, pe care le-au intrbuintat neamurile ajunse in stapanirea Austriei, niciuna n-a fost asa de rusinoasa si de brutala. Oricate foloase culturale, mari si netagaduite ar fi adus unirea, declaraia lui din april 1701 este desigur cel mai injositor act public savarsit pana atunci de vreun vladica romanesc.