Dezvelirea statuii primului Patriarh Ortodox al României, Miron Cristea, la Năsăud, în prezenţa a numeroase oficialităţi !

Suntem la finalul unui an în care am evocat mari personalități care prin geniul și spiritul lor de sacrificiu au schimbat istoria și ne-au oferit nouă, urmașilor lor, o țară!

"După manifestări care au adus în memoria colectivă actuală personalități ca Alexandru Vaida-Voevod sau Episcopul Greco-Catolic Iuliu Hossu, anul 2018 nu se putea încheia fără a marca importanța unui alt bistrițean în istoria neamului nostru: Patriarhul Ortodox Miron Cristea! Astăzi, la Năsăud, alături de Domnul Primar Mircea Romocea și mulți alți români care își iubesc istoria și neamul, am dezvelit o statuie care îl reprezintă pe Miron Cristea" spune preşedintele Consiliului Judeţean, Radu Moldovan!
"Astăzi la Năsăud, în “orașul academicienilor” cum ne place să-l numim, a avut loc inaugurarea și dezvelirea bustului primului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea. Prin mamă, care era de loc din Galații Bistritei, era din acest ținut, iar Gimnaziul grăniceresc din Năsăud a fost școala ce a absolvit-o viitorul Patriarh. Bustul a fost realizat cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii și Identității Naționale. Vreau să mulțumesc Dlui Primar al orașului Năsăud, Mircea Romocea, pentru distincția ce mi-a acordat-o și Complexului Muzeal Bistrița Năsăud pentru acordarea DIPLOMEI CENTENAR, pentru implicarea pe care am avut-o în susținerea activităților de mare anvergură ce au marcat Centenarul Marii Uniri. Mulțumesc mult, iar acest gest mă obligă și mă motivează să merg mai departe pe drumul pe care am pornit" transmite ministrul secretar de stat Alexandru Pugna.
Miron Cristea a fost o sclipire de geniu încă din primele contacte cu școala. Și-a însuțit cultura umanistică latină și greacă în timpul studiilor la Colegiul Grăniceresc din Năsăud, vorbea fluent limba germană și maghiară, a fost președintele Societății de Lectură ”Virtus Romana Rediviva”, iar la Sibiu în timpul studiilor teologice a devenit Președintele Societății Culturale ”Andrei Șaguna”.
La eveniment au fost prezenţi mitropolitul Andrei, prefectul Ovidiu Frenţ, locțiitorul comandantului Brigăzii 81 Mecanizată, col. Ioan Cristurean, protopopii Alexandru Vidican şi Ioan Dâmbu, vicepreşedintele CJ vasile Puica, subprefectul Ciprian Ceclan, directorii din Cultură Ioan Pintea şi Alexandru Gavrilaş, prof. univ. Mircea Buta ş.a.

În ”cariera vieții” a fost învățător și director al Școlii din Orăștie iar prin intermediul unei burse de studii a obținut titlul de doctor cu o teză unică în cultura românească: ”Eminescu, viața și opera” (în limba maghiară), la Universitatea din Budapesta.

Datorită pregătirii sale intelectuale rare și a calităților misionar-creștine, a fost înscăunat în 1910 Episcop de Caransebeș.

Dar, în tot acest timp, în cariera laică dar și în cea duhovnicească, un lucru a rămas neschimbat în mintea și sufletul omului Miron Cristea: credința în visul de veacuri al poporului roman: Marea Unire!

A fost unul dintre cei mai mari apărători ai școlilor cu predare în limba română din Transilvania, a blocat numeroase încercări ale Guvernului de la Budapesta de a desființa școlile confesionale românești și a avut un rol crucial în pregătirea și înfăptuirea Marii Uniri!

În ziua de 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, pe câmpul lui Horea, viitorul Patriarh al României, Miron Cristea, a subliniat ce ne-a făcut să rezistăm în tot acest timp: ”Lungă a fost robia noastră, a românilor din Ungaria și Transilvania, care a durat o mie de ani (...) dar puterile neamului românesc nu au putut fi zdrobite pentru totdeauna. Din contră! Mulțumită puternicei însușiri a poporului, de a spori văzând cu ochii, s-a împlinit față de noi cuvântul poetului: Barbarii vin, barbarii trec, românul îi petrece; Și unde unul a căzut, răsar în locu-i zece”!

Datorită personalității sale și a înălțării Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhat, la 1 noiembrie 1925, Miron Cristea devine primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Fără să fie membru al niciunui partid politic, a făcut parte din Regență și ulterior a deținut funcția de Prim-Ministru al României într-o perioadă foarte grea pentru România (1938-1939). Datorită activității culturale și naționale de o anvergură copleșitoare, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.