Directorul liceului din Nimigea – prof. Ioan Avram (1913-1982)

Ioan Avram (Ceșa, cum îl dezmierdau nepoții), născut la 6 iulie 1913 în Mintiu, face parte dintr-o veche familie din această localitate, familie menționată documentar, după datele noastre, în anul 1756, într-un proces al românilor Văii Rodnei contra abuzurilor Magistratului bistrițean, când unul dintre cei șapte martori ai acuzării din Mintiu era și Ursul Avram. Ar urma primul preot Ioan Avram (1790-1843), atestat în Matricolele bisericești (1824).

Tatăl său era Ilie (n. 1887 ?), iar mama Saveta Avram (n. 1885), oameni bine așezați, evlavioși și buni gospodari, în familie crescând încă trei fete, cea mai mare, Maria, despre care știm puține lucruri, doar că a fost longevivă, ultimele două fiind Ana (1920, c. Vălean) și Viorica (1923, c. Bungărdean).

Ioan Avram urmează Școala primară în localitatea natală (1920-1924) și alte  trei „clase de repetiție” (1924-1927), cu învățătorii Ilie Petrean și Ioan Drăgan, îndrumători ai atâtor serii de elevi.

Anul 1924 este anul Legii pentru Învățământul primar al Statului și Învățământul primar Normal (de pregătire a cadrelor pentru învățământul primar), promulgată prin Decretul Regal Nr. 2571 / 24 iulie 1924, conform căreia primele patru clase formau temelia celorlalte trepte de învățământ, în care se predau elemente de cultură generală, indispensabile elevilor care doreau să urmeze școli „mai înalte”.

Menționăm aceste discipline, de fapt aceleași și înainte de apariția acelei legi, aceasta consfințind o realitate împlinită: 1. Limba română (citire, scriere, exerciții gramaticale); 2. Aritmetica practică și noțiuni elementare de Geometrie; 3. Noțiuni de Istoria românilor, de Geografie și Drept civic; 4. Noțiuni de Științe naturale și fizică însoțite de aplicații practice; 5. Noțiuni de Igienă; 6. Desen, Muzică și Gimnastică; 7. Lucrul manual (lucrul de mână și gospodărie pentru fete) și Lucrări practice agricole pentru băieți (în grădinile școlare sau „pomare”).

În ceea ce privește Religia, amintita lege prevedea predarea ei atât în școlile primare, cât și în cele secundare și profesionale. Erau planuri de învățământ referitoare la Religie și Cateheză încă dinaintea Primei Conflagrații Mondiale, dar care trebuiau adaptate și uniformizate la nivelul întregii țări, fiecare lecție urmând să trateze Credeul, Poruncile și Tainele sub forma unor întrebări-răspunsuri, adică în mod catehetic, de asemenea li se ofereau elevilor cunoștințe sumare despre Istoria Bisericii, despre Vechiul și Noul Testament. La Mintiu, preotul satului era Octavian Bulbuc, transmițător al acestor cunoștințe, folositoare elevilor, întru întărirea credinței creștine.

În anul precedent, 1923, se instituise Comitetul școlar, având „misiunea de a duce la îndeplinire îndatoririle comunelor rurale pentru întreținerea școalelor și răspândirea culturii în popor”. Comitetul școlar era compus din primarul comunei (atâta timp cât îndeplinea funcția în administrație) sau un delegat desemnat de Consiliul comunal; preotul și învățătorul școlii, plus încă patru locuitori aleși dintre cei fruntași. Alegerea membrilor Comitetului școlar se făcea cu mandat de patru ani, pentru preot și învățător, și anual pentru cei patru, în Adunări generale ale comunei (parohiei).

Învățătorul era „de drept” secretarul Comitetului școlar. Se constată că preotului i se conferea o mai mică importanță spre deosebire de perioada anterioară, când acesta era și director al școlii, dar și președinte al Senatului bisericesc - școlar. Era o încercare de separare a Bisericii de Școală …

Cu un bagaj corespunzător de cunoștințe primare, Ioan Avram trece apoi la Școala Normală diecezană de băieți din Gherla (1927-1934), care atunci avea șapte clase. Va fi beneficiat aici de foarte buni profesori, dintre care amintim pe directorul Aurel Pop (și al Internatului), iar ca profesori titulari pe Dr. Alexandru Ciplea (venit de la Năsăud), Constantin Gheție, Dr. Augustin Taloș, Augustin Pașca, Oliver Rusu și alți profesori auxiliari. Printre colegii de școală mai cunoscuți s-au aflat: Teodor Frișan, Alexandru Vidican, Vasile Țărmure, Emil Vălean, Alexa Văsâieș, Sever Hurdea etc.

Trecând peste marile evenimente și transformări istorice, care au marcat România, Ioan Avram lucrează ca învățător până în anul 1956, inclusiv la Sărățel și Dumitra, în paralel urmând și absolvind Facultatea de Biologie-Geografie a Universității „Victor Babeș” din Cluj, după care devine director și profesor la Școala generală din Poiana Ilvei.

Cum se știe, în perioada 1 septembrie 1963 – 1 septembrie 1977 va fi funcționat Liceul din Nimigea, fiind numit director al acestei școli până la pensionarea sa în în anul 1975. A fost deosebit de apreciat din partea Inspectoratului Școlar Județean Bistrița-Năsăud (în anul 1972 și primește Gradația de merit), din partea părinților și a elevilor pe care i-a îndrumat cu atâta pasiune și tact pedagogic, astfel că la pensionare „s-a despărțit foarte greu” de ei.

Deși cu o durată efemeră (14 ani), căci venise vremea liceelor industriale (ca efect al prevederilor Plenarei CC al PCR din iunie 1973), Liceul din Nimigea a dat societății românești cadre de valoare, cu studii perfecționate mai departe în Universități și Institute de învățământ superior, precum Ioan Bulbuc (Teologie – Asistență socială, Bistrița), Ana Drăgan (Medicină dentară, Germania), Teodor Drăgan (Farmacie, Tg. Frumos/ Iași), Vasile Drăgan (Teologie, preot în Ocnița), Ilie Mureșan (Colonel Transmisiuni, Cluj-Napoca), Ioan Mureșan (elev, Campion Național la cros), Viorel (Pârțiu) Nimigeanu (Pictor, Dr. în Arte vizuale, Cluj-Napoca), Gavrilă Tomi (Profesor  de Istorie la Colegiul Național „George Coșbuc” din Năsăud) și încă alții.

Este meritul colectivului de cadre didactice, condus cu competență și profesionalism de directorul Ion Avram: Petru Ani, Doina Baciu, Augustin Costea, Görgény Anna, Janitsek Ludovic, Aurel Pop, Valentin Rusu, Maria și Traian Vertic și alte nume.

În anul 1973 participă la complexa Anchetă social-culturală inițiată, la nivel comunal, de către Comitetul Județean de Cultură și Educație Socialistă Bistrița-Năsăud, prin vicepreședintele Prof. Ioan Anuță, în cadrul căreia directorul Ioan Avram este prezent la „masa rotundă” cu tema „Particularitățile vieții economice, social-culturale și politice ale Comunei Nimigea” (1 martie), iar în 10 martie 1973 susține comunicarea România în circuitul mondial al valorilor materiale, urmată de piesa teatrală „Cuiul lui Pepelea” (după Vasile Alecsandri).

Nu știm să se fi realizat de atunci încoace o asemenea amplă acțiune, după cum nu știm despre o cercetare mai amănunțită asupra șederii lui Liviu Rebreanu aici, ca „ajutor de notar” (în Gargalău), căci manuscrisul nuvelei „Ofilire” a viitorului mare romancier poartă locul și data Nimigea, 15 octombrie 1908, publicată apoi în revista sibiană „Luceafărul” (An VII, Nr. 24/ 15 decembrie 1908). Iată însă că, indirect, ne parvine știrea potrivit căreia din anul acesta Școala gimnazială din Nimigea va purta numele pictorului Viorel Nimigeanu (1950-2021), „om al luminii și bucuriei”, fiu al localității. Cine mai știe astăzi că atletul de elită Ion Moina (1921-1990) sau „revoluționarul” Kun Béla (1886-1938) sunt născuți la Nimigea?

Directorul Ioan Avram trece la cele veșnice în 17 iulie 1982, fiind înmormântat la Nimigea, cum ne comunică a sa fiică Mia din Bistrița, căreia-i mulțumim pe această cale.

Prof. univ. em. dr. Ironim MARȚIAN,

Societatea cultural-științifică „Virtus Romana Rediviva” din Cluj-Napoca