Discursul Principesei Moştenitoare Margareta, Sesiunea solemnă a Senatului României, 17 iunie 2014

Domnule Preşedinte al Senatului,
Doamnelor şi domnilor senatori,
Coroana şi Senatul României au stat alături timp de aproape un secol şi jumătate. Este o onoare să pot reprezenta pe Majestatea Sa Regele Mihai, tatăl meu, la această sărbătoare a naţiunii.
Senatul a fost construit, acum 150 de ani, ca o expresie a meritului personal, a simţului datoriei şi a patriotismului. Instituţia a fost creată de strămoşii noştri pentru a asigura libertăţi publice şi pentru a aduce echilibru şi moderaţie.
Camera Superioară a Parlamentului este o instituţie a viitorului. Ea reprezintă, alături de Camera Deputaţilor, supremul garant al democraţiei şi libertăţilor noastre de mâine. Senatul este expresia identităţii naţionale şi a devenirii noastre statale.
În jubileul de astăzi se regăseşte fiecare român în parte. De aceea, Familia Regală stă acum, ca şi la început, alături de Camera Superioară a Parlamentului, cu dinamism şi speranţă.
În Constituţia din 1866, Regele Carol I a susţinut introducerea instituţiei Senatului şi componenţa sa electivă. Camera Superioară a Parlamentului a fost prezentă: la proclamarea Independenţei, în 1877, la proclamarea Regatului, în 1881, la aniversarea a 40 de ani de domnie a Regelui Carol, în anul 1906.
În timpul Primului Război Mondial, Senatul s-a alăturat Familiei Regale în refugiu la Iaşi. Acolo a primit, din partea Regelui Ferdinand, misiunea de „a da neamului o nouă viaţă naţională şi de a colabora cu opera de statornicire a frontierelor fireşti ale unei Românii noi, sporite în întindere şi înălţate în prestigiu”.
În rândurile Senatului au intrat reprezentanţii tuturor provinciilor României Mari. Camera Superioară a Parlamentului a reflectat preocupările tuturor românilor pentru unitate naţională şi identitate europeană.
În perioada interbelică, a fost un element de stabilitate şi continuitate, având un rol important la consolidarea democraţiei, prin Constituţia din 1923. Reformat în 1938 ca o Cameră majoritar numită, Senatul nu a putut face faţă dictaturii şi domniei armelor.
După actul de la 23 August 1944, Regele Mihai a vrut revenirea la viaţa democratică, pe baza Constituţiei din 1923. Însă, impunerea guvernului comunist în 1945, a adus eliminarea Camerei Superioare, care era o piedică în calea instaurării dictaturii. Destrămarea democraţiei a însemnat şi dispariţia Senatului, pentru patru decenii.
El a fost reînfiinţat în anul 1990 şi a contribuit fundamental la dezvoltarea democraţiei româneşti. Senatul a condamnat ferm mineriadele din iunie 1990 şi septembrie 1991. El a fost locul unde reprezentanţii opoziţiei au exprimat puncte de vedere, asigurând un sistem de control al actelor puterii.
În ultimul deceniu, Familia Regală a fost prezentă de patru ori la şedinţele Camerelor reunite ale Parlamentului.
Pentru bunul mers al ţării noastre în viitor, alături de marea familie europeană şi Euro-Atlantică – am încrederea că Senatul României şi celelalte instituţii ale Statului vor consolida cu vigoare exerciţiul democratic, pe care se sprijină Naţiunea noastră.
Aşa cum ne învaţă istoria, domnia legii are nevoie să stea deasupra conjuncturilor. Astfel, ne vom bucura de respect şi de prestigiu în faţa prietenilor şi în faţa adversarilor.
Acum o sută patruzeci şi cinci de ani, Regele Carol I, strămoşul meu, a rostit în Mesajul Tronului o frază pe care doresc să o reamintesc:
“Europa ne poartă astăzi un viu interes. Să ne unim dară cu toţii, spre a dovedi că suntem un popor demn de această bunăvoinţă”.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Margareta
Principesa Moştenitoare, Custodele Coroanei române
Bucureşti, Palatul Parlamentului, 17 iunie 2014