DNA şi banii pătaţi

Oameni plini de bani, proprietăţi şi trufie. Plini de influenţă şi de ei înşişi. Au dreptul la orice, nimic nu-i mai satură, totul li se cuvine. Legile le respectă sau nu, ei sunt deasupra lor. Sunt lichelele tranziţiei, ciocoii moderni, infractori ai lumii morale care au construit un sistem al răului. Este trist că multă lume, cu un primitiv nivel de cultură politică şi morală, priveşte acest tip de om ca un model al reuşitei în viaţă, nu mai prezintă importanţă minciuna, manipularea, distrugerea, jaful sistematic al acestor găşti de afaceri. De aceea această potenţare a lichelei româneşti a fost posibilă, pentru că a găsit bine înfipte la noi indiferenţa, lehamitea şi ahtierea după îmbogăţire cu orice preţ, cu orice mijloace şi cât mai rapid posibil. Ce Europa, care Europa, Europa nu este bună decât să cheltuieşti banii în ea.
Şi totuşi suntem în Uniunea Europeană, sunt aici nişte reguli care trebuie respectate. Dacă nu se poate altfel, atunci cu ajutorul Departamentului Naţional Anticorupţie, pe scurt, DNA, o instituţie a Justiţiei foarte bine văzută de UE şi SUA. Ia să vedem cum o văd baronii, baroneţii, afaceriştii şi toţi cei cu mâna lungă. Unora nu la pasă, consideră că funcţia pe care o ocupă şi spatele asigurat politic îi fac de neatins, legile nu sunt pentru ei, ei sunt deasupra lor. Alţii se consideră atât de deştepţi încât nici nu pot concepe că ar putea păţi ceva din partea DNA. Alţii tremură, mai mult sau mai puţin, dar nu mai pot ieşi din horă. Iar a patra categorie, sunt cei care au ieşit din horă pentru că au putut să iasă, lăcomia lor neajungând la paroxism, nu mai trag spre ei, au sacul plin. Şi toţi aceştia, din cele patru mari categorii, şi-au construit un ciudat aliaj contra DNA, începând cu dispreţul, trecând prin teamă uşoară şi terminând cu furia disperării.
DNA este o instituţie a statului de drept care funcţionează, chiar dacă unii vor desfiinţarea ei, instituţia aceasta însă, cu toate greutăţile pe care le întâmpină, este un exemplu european de luptă împotriva corupţiei şi n-are cum să fie desfiinţată. Structurile DNA în teritoriu au început să intre pe zona administraţiei publice, cu prioritate declarată combaterea corupţiei în administraţia publică. DNA colaborează bine cu ANI, cu Parchetele şi mai ales cu SRI care-i asigură un puternic suport informativ. DNA loveşte şi în evaziunea fiscală, contrabandă şi încălcarea dreptului de autor. Rezultatele bune, uneori spectaculoase, din ultimul timp, a făcut să crească încrederea în această instituţie şi unii oameni au prins curaj şi vin aici pentru a reclama multe nereguli.
Din păcate doar 5% dintre deciziile de confiscare a averilor au fost executate. O măsură bună ar fi cauţiunea, iar măsurile asiguratorii trebuie puse în aplicare. DNA a lovit şi „reţelele din justiţie”, aproximativ 1-2% dintre magistraţi au fost şi sunt anchetaţi de către DNA. Interceptarea nu este, totuşi, „regina probelor”, există riscuri de divulgare a mandatelor de interceptare pentru că pe noile Coduri toată lumea are acces la registu, în timp ce pe vechiul cod aceste solicitări se făceau la preşedintele instanţei sau la judecători anume desemnaţi. Există o dificultate atunci când sunt cauze cu magistraţi, dacă se vrea a-i asculta telefonul, trebuie să se obţină mandat de la colegii lui. În noile Coduri practic toţi judecătorii şi grefierii dintr-o instituţie au acces la informaţii referitoare la emiterea unor mandate de interceptare. Potrivit Codurilor vechi, cei care aveau acces la informaţii privind mandatele de interceptare, erau puţini, câteva persoane şi astfel era uşor de identificat autorul unor eventuale divulgări de informaţii. Majoritatea magistraţilor prinşi cu mită aveau foarte multe sesizări la secţia judiciară a CSM, însă au fost clasate sau au rămas în sertare.
Aşadar DNA, cu toate problemele sale, funcţionează. Spre iritarea unora şi teama altora. Are mult de lucru această instituţie pentru că pe la noi se plimbă mulţi bani pătaţi.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5